Miercuri, 5 iunie 2024, Ministerul Public a transmis Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie următorul recurs în interesul legii:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 587 alin. 3 din Codul de procedură penală, instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva sentinței pronunțate la judecătorie în materia liberării condiționate este tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate la data formulării contestației sau tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința contestată, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii.
Examenul hotărârilor identificate în această materie relevă faptul că instanțele au interpretat şi aplicat diferit dispozițiile art.587 alin.3 din Codul de procedură penală, referitoare la instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate.
Se impune precizarea că, situația premisă pe care se grefează problema de drept constă într-o modificare, ulterior învestirii instanței de fond cu cererea de liberare condiționată, a locului de deținere a persoanei condamnate, în sensul că la data formulării contestației împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, persoana condamnată se află într-un penitenciar ce este situat în circumscripția altui tribunal, decât cel ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința. Într-o primă orientare jurisprudențială, competența de soluționare a contestației formulate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate aparține tribunalului, în a cărui circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate la data formulării contestației.
Într-o a doua orientare jurisprudențială, competența de soluționare a contestației formulate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate, aparține tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a soluționat cauza în primă instanță, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii Potrivit prevederilor art.587 alin.1 din Codul procedură penală, competența de soluționare a cererii / propunerii de liberare condiționată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere. Textul nu conține detalii referitoare la stabilirea locului de deţinere ce determină competența teritorială, în ipoteza în care, pe parcursul soluționării cauzei, persoana condamnată execută pedeapsa în mai multe penitenciare.
Jurisprudenţa constantă a instanţei supreme a statuat că aceste dispoziţii legale sunt interpretate în sensul că cererea de liberare condiţionată formulată de persoana condamnată intră în competenţa exclusivă de soluţionare a judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere a persoanei condamnate la data formulării solicitării, aspect ce reiese şi din dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr.15/2018 publicată în Monitorul Oficial nr.885 din 22 octombrie 2018, prin care s-a stabilit că : ,,Instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate.”
Competența de soluționare a căii de atac a contestației formulate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie este atribuită, potrivit prevederilor art.587 alin.3 din Codul de procedură penală, tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de deținere. Se observă că în conținutul alin.1 și 3 ale art.587 din Codul de procedură penală, legiuitorul folosește aceeași sintagmă – ,, în circumscripția căreia / căruia se află locul de deținere” pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cererea / propunerea de liberare condiționată, respectiv contestația formulată împotriva hotărârii primei instanțe.
De asemenea, se observă că nici în raport cu această etapă procesuală legiuitorul nu a făcut vreo precizare referitoare la momentul relevant ce ar trebui avut în vedere pentru aplicarea criteriul de competenţă al locului de deţinere, în ipoteza în care pe durata soluționării cauzei persoana condamnată s-a aflat în mai multe penitenciare.
Ministerul Public consideră că dispozițiile art.587 alin.3 din Codul de procedură penală nu pot fi interpretate disociat de dispozițiile art.587 alin.1 din acelaşi cod, iar locul de deținere din circumscripția tribunalului, la care se referă alin.3 al art.587 din Codul de procedură penală, este același cu cel la care se referă alin.1, respectiv locul unde persoana condamnată execută pedeapsa închisorii la data formulării cererii, neavând nicio relevanță, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale, locul de deținere a persoanei condamnate la momentul formulării contestației. Această interpretare este impusă de modalitatea de redactare a dispozițiilor legale constând în prevederea de către legiuitor a aceluiași criteriu de competență atât pentru judecata în primă instanță cât și pentru calea de atac, și de lipsa unor precizări referitoare la consecințele schimbării locului de deținere pe durata soluționării cauzei, aspecte din care deducem că legiuitorul a pornit de la presupunerea că persoana condamnată are acelaşi loc de deţinere pe toată perioada soluţionării cauzei, chestiune care de altfel ar trebui să reprezinte normalitatea în materia executării pedepselor.
De asemenea, considerăm că această interpretare este și cea care respectă principiile consacrate de legiuitorul român în materia căilor de atac și, anume, că acestea sunt soluționate de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat soluția în primă instanță.
Sub acest aspect, este necesar ca dispozițiile art.587 alin.3 din Codul de procedură penală să fie interpretate în coroborare și cu dispozițiile art.4251 alin.5 din Codul de procedură penală – norma cadru în materia contestației, conform căreia ,,contestația se soluționează de către instanța superioară celei sesizate”, dar, și cu dispozițiile art.597 alin.7 din Codul de procedură penală, aplicabile tuturor procedurilor judiciare din Titlul V al Codului de procedură penală, conform cărora ,,hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu, pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară”.
Raportat la aceste dispoziții legale, rezultă că art.587 alin.3 din Codul de procedură penală nu derogă de la normele generale, ci, reprezintă o aplicare concretă a acestora, în sensul că în materia liberării condiționate sunt de competența tribunalului ierarhic superior contestațiile formulate împotriva hotărârii judecătoriei, criteriul de competență fiind locul de deținere de la momentul formulării cererii inițiale, în ambele situații, atât judecata în primă instanță cât și în calea de atac.
Prin urmare, odată stabilită competența teritorială a instanței de fond în considerarea locului de deținere a persoanei condamnate la data formulării cererii, calea de atac a contestației poate fi judecată doar de către tribunalul ierarhic superior acesteia și nu de către un tribunal căruia nu îi este arondată această instanță de fond.
RIL: https://www.mpublic.ro/ro/content/ril-penal-din-data-de-05062024
