În data de 21 octombrie 2024 a avut loc, online, Întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire în cadrul căreia au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materia contenciosului administrativ și fiscal, ocazie cu care a fost soluționată și problema cu următorul titlu:
“Remuneraţie curator. În ipoteza suspendării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. pr. civ., întrucât desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului prin aceea că nu avansează remunerația provizorie (onorariul provizoriu) pentru curatorul numit în condițiile art. 167 alin. (3) C. pr. civ., în măsura în care intervine perimarea cererii de chemare în judecată, va putea fi obligat reclamantul la plata remunerației curatorului [la nivelul remunerației provizorii sau, ținându-se seama de activitatea desfășurată, la nivelul unei remunerații majorate în condițiile art. 58 alin. (4) C. pr. civ.]? Dacă nu, în ce condiții va fi remunerat curatorul (avocat) pentru activitatea desfășurată?”
În opinia problema poate fi evitată, însă cu prețul acordării unui termen de judecată suplimentar. Astfel, în esență, situația se ivește atunci când curatorul este numit odată cu
încuviințarea citării prin publicitate a pârâtului, în vederea legalei îndepliniri a procedurii de citare, respectiv a reprezentării intereselor pârâtului – cu privire la care procedura de citare obișnuită nu a fost de natură a reliefa încunoștințarea efectivă a acestuia în legătură cu actele comunicate.
De asemenea, în interesul continuării procesului, instanța dispune avansarea remunerației curatorului de către cealaltă parte, respectiv de către reclamant, având în vedere dispozițiile art. 48 alin. (2) din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. De altfel, alin. (1) din același articol, conform căruia avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului, este lipsit deaplicabilitate practică, din moment ce premisa desemnării curatorului este tocmai faptul că pârâtul nu poate fi înștiințat efectiv în legătură cu existența procesului.
Neplata onorariului de către reclamant constituie, apoi, temeiul suspendării judecății, reținându-se că omisiunea acestuia afectează desfășurarea normală a procesului.
Ulterior, întrucât reclamantul nu uzează de dispozițiile art. 242 alin. (2) C. pr. civ., iar dosarul rămâne în nelucrare mai mult de 6 luni, intervine perimarea cererii.
În acest context, curatorul desemnat și care s-a prezentat la termenele de judecată acordate în cauză solicită obligarea reclamantului la plata onorariului stabilit.
Reclamantul a pierdut procesul (perimarea cererii fiind o formă de pierdere a procesului), astfel că, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (3) din OUG nr. 80/2013, plata sumelor stabilite cu titlu de remuneraţie a curatorului special ar trebui să rămână în sarcina lui.
Pe de altă parte, suspendarea judecății, urmată de perimare, a fost dispusă tocmai pentru că reclamantul nu a avansat onorariul stabilit, consecința fiind că litigiul a fost soluționat prin constatarea perimării cererii, iar nu așa cum ar fi fost soluționat dacă onorariul stabilit ar fi fost avansat. Cu toate acestea, reclamantul ajunge să plătească și acel onorariu, deși a ales să nu îl avanseze, considerând preferabile suspendarea judecății și apoi perimarea cererii.
Așa cum anticipam, situația ar putea fi evitată dacă avocatul desemnat în calitate de curator ar fi înștiințat abia după avansarea onorariului stabilit în legătură cu actele pe care trebuie să le îndeplinească, acordându-se inițial un termen pentru ca reclamantul să depună la dosar dovada aferentă. În situația în care reclamantul nu ar face această dovadă, s-ar ajunge tot la suspendarea judecății, urmată de perimare, fără însă ca avocatul desemnat în calitate de curator să fi îndeplinit vreo activitate, astfel încât nu s-ar pune nici problema suportării cheltuielilor aferente.
În concluzie, opinia INM este în sensul că, în situația în care, în temeiul art. 167 alin. (3) C. pr. civ., este numit un curator pentru reprezentarea intereselor pârâtului, iar avansarea remunerației curatorului este stabilită, în temeiul art. 48alin. (2) din OUG nr. 80/2013, în sarcina reclamantului, ar trebui ca într-o primă etapă să fie avansată efectiv remunerația și abia ulterior curatorul desemnat să fie înștiințat în legătură cu atribuțiile sale.
