Prin cererea înregistrată la data de 02.05.2019 pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia I civilă, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Dolj, UAT Comuna Goieşti prin primar, revocarea donaţiilor pentru neîndeplinirea sarcinii de către donatar, cu consecinţa anulării actelor subsecvente şi reintrării bunurilor în patrimoniul acesteia libere de orice sarcini şi ipoteci, speță relatată în Buletinul Jurisprudenței ÎCCJ.
Tribunalul Dolj a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Dolj; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean Dolj; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de acelaşi pârât şi a respins acţiunea, ca prescrisă.
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C.proc.civ., recurenta-reclamantă, arătând că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, întrucât nu a lămurit dacă în cazul donaţiei cu sarcină se aplică acelaşi regim juridic ca în cazul revocării donaţiei pentru ingratitudine sub aspectul termenului de prescripţie.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal, Consiliul Judeţean Dolj a invocat excepţia de nulitate a recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele invocate, arătând că recurenta învederează, pe această cale, aspecte de fapt ulterioare pronunţării instanţelor de fond şi apel. A solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, astfel cum în mod corect au fost reţinute de către instanţele anterioare.
Dreptul la acţiune s-a născut la data la care donatorul a cunoscut sau trebuia să cunoască neexecutarea sarcinii. Chiar dacă în contractul de donaţie nu a fost stipulată o dată certă la care trebuiau îndeplinite obligaţiile, autorul reclamanţilor a avut cunoştinţă de neîndeplinirea sarcinilor impuse prin intermediul presei locale.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că HCJ nr. 65/2006 nu constituie un act de suspendare sau de întrerupere a prescripţiei, întrucât nu se regăseşte între cauzele limitativ prevăzute de art. 13 şi 16 din Decretul nr. 167/1958.
Instanţa de apel a reţinut că nu are relevanţă, în ce priveşte calculul termenului de prescripţie, transferul fără plată al imobilelor, efectuat prin HCJ nr. 65/2006, de la Consiliul Judeţean Dolj, la UAT comuna Goieşti, câtă vreme contractele de donaţie au fost încheiate de autor cu Consiliul Judeţean Dolj şi actul administrativ nu putea fi considerat un act de modificare a contractelor cu privire la părţi vizând dispoziţiile art. 969 C.civ., dispoziţii care impuneau ca o astfel de modificare să fie realizată cu acordul donatorului exprimat prin act autentic, potrivit art. 813 C.civ.
Examinând decizia Înalta Curte a constatat că că recursul este nefondat.
Contractele de donaţie au fost încheiate la nivelul anilor 2001-2002, ceea ce înseamnă că dispoziţiile legale aplicabile instituţiei juridice a donaţiei sunt cele ale Codului civil de la 1864.
„Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie făcută în termen de un an din ziua faptului, sau din ziua când donatorul a cunoscut faptul”, dar actul normativ nu conţine reglementări privind momentul la care se poate face revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor, astfel încât în cauză sunt incidente dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 care, în art. 7 alin. 1 reţine că „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită”.
Într-o aplicare care este favorabilă drepturilor recurentei, instanţele anterioare s-au raportat în mod corect la momentul cel mai târziu în care prescripţia a început să curgă, respectiv cel la care donatorul a luat cunoştinţă de neîndeplinirea sarcinii respective, moment ce a fost probat cu anumite articole ale ziarelor locale situate la nivelul anilor 2005.
Instanţa nu a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ci, în lipsa unei dispoziții legale exprese, a aplicat textul legal general în materie de prescripţie, în condiţiile în care normele dreptului civil din materia revocării donaţiei nu reglementau momentul la care se putea exercita dreptul material la acţiune în cazul particular al revocării donaţiei cu sarcină.
Pe cale de consecinţă, în aprecierea momentului de la care curge termenul general de prescripţie de 3 ani, în lipsa unor repere legislative specifice, instanţele s-au raportat la împrejurări de fapt care au conturat un moment subiectiv, respectiv acela la care donatorul a luat cunoştinţă de faptul că donatarul nu şi-a îndeplinit sarcina.
În speţă, acest moment a fost determinat pe baza unor articole de ziar situate la nivelul anului 2005, în cadrul cărora donatorul a acordat interviuri din care a rezultat că avea cunoştinţă că sarcina conţinută în contractul de donaţie nu fusese dusă la îndeplinire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul împotriva deciziei nr. 149/2021 a Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă.
