Curtea de Apel București a formulat o sesizare prin care solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțarea unei hotărâri prealabile care să soluționeze o problemă de drept legată de restituirea imobilelor confiscate de comuniști. Concret, instanța supremă este întrebată dacă un reclamant poate solicita, printr-o cerere de sine stătătoare, aplicarea direct în apel a modificărilor aduse Legii 165/2013.
Conținutul sesizării
”În interpretarea art. 477 – art. 478 din Codul de procedură civilă, în absenţa formulării de către reclamant printr-o proprie cerere de apel a unor critici în legătură cu evaluarea imobilului, poate acesta solicita ulterior, printr-o cerere de sine stătătoare, aplicarea direct în apel a modificărilor aduse Legii nr. 165/2013?”
Articole invocate în sesizare:
Art. 477 din Codul de procedură civilă – Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat
(1) Instanţa de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.
(2) Devoluţiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluţii din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil.
Art. 478 din Codul de procedură civilă – Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă
(1) Prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.
(2) Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
(3) În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.
(4) Părţile pot însă să expliciteze pretenţiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanţe.
(5) Se vor putea cere, de asemenea, dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe şi va putea fi invocată compensaţia legală.
Situația din dosarul în care s-a formulat sesizarea prealabilă:
Reclamantul s-a adresat Tribunalului București pentru ca acesta să constate existența dreptului său de proprietate asupra mai multor apartamente dintr-un imobil și să dispună acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru acestea, respectiv să oblige entitatea competentă la emiterea deciziei de compensare prin puncte, la valoarea stabilită prin raportul de evaluare ce va fi efectuat, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în cauză.
Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată și a obligat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei compensatorii pentru apartamentele invocate la un punctaj care va presupune convertirea sumei prin aplicarea cursului euro valabil la momentul emiterii deciziei compensatorii. Evaluarea apartamentelor s-a realizat cu luarea în considerare a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013, în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii: ”Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi”, adică a grilei notariale valabile în anul 2013 pentru municipiul București.
Împotriva sentinței rimei instanțe a formulat apel doar pârâta, care a invocat necomunicarea către aceasta a raportului de expertiză. În plus, a arătat că evaluarea efectuată de expert nu este corectă, pentru că grila notarială prevede prețuri distincte pentru anexe și pivnițe/boxe, neputând fi folosită pentru acestea valoarea unitară pe metru pătrat pentru locuințe.
La rândul său, reclamantul a depus note de ședință prin care a cerut ca stabilirea numărului de puncte să se facă prin raportare la art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea 193/2021: ” Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte și se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională(…)”, adică, dat fiind că în prezenta cauză instanța soluționează însuși fondul dosarului de despăgubire, prin raportare la grila notarială valabilă în anul precedent celui în care instanța de apel judecă fondul dosarului de despăgubire.
Avocatul intimatului-reclamant a solicitat aplicabilitatea în cauză a Legii 193/2001 și efectuarea unui supliment al raportului de expertiză pentru stabilirea valorii imobilului în cauză la nivelul anului 2020. A arătat că nu a formulat apel, dar a invocat dispozițiile art. 6 alin. (5) și alin. (6) din Codul Civil, deciziile Curții Constituționale 164/2018 și 613/2016, precum și decizia 80/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de aplicabilitate obligatorie, potrivit căreia creanța persoanei îndreptățite devine certă, lichidă și exigibilă după ce a fost stabilită în mod definitiv de o instanță de judecată.
Intimatul-reclamant s-a aflat în imposibilitate de a formula apel sau apel incident în cauză în baza dispozițiilor legii învederate la acest moment, nefiind în vigoare la momentele procedurale anterioare. De altfel, nu se poate susține vreo înrăutățire a situației apelantei în propria cale de atac, având în vedere că este vorba despre o modificare legislativă.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
