Curtea de Apel Cluj a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) cu o situație legată de polițiștii aflați în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă. Astfel, instanța supremă trebuie să răspundă dacă aceștia beneficiază de salariu sau indemnizaţie aferentă certificatelor medicale, iar acest drept este sau nu exceptat de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Sesizarea prealabilă a fost formulată într-un dosar care vizează un litigiu privind funcţionarii publici statutari și a fost înregistrată la ÎCCJ pe 29 martie 2022.
Conținutul sesizării prealabile:
Dacă în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor: art. 154 alin. (1) lit. i Cod fiscal; art. 2 alin. (1) lit. a, art. 17 alin. (2), art. 61 alin. (2) din OUG 158/2005; art. 37 alin. (1) din OUG 38/2003, categoria profesională a poliţiştilor în perioada în care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de salariu sau indemnizaţie aferentă certificatelor medicale, iar acest drept este sau nu exceptat de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Texte de lege invocate:
– Art. 154 alin. (1) lit. i Cod fiscal – Categorii de persoane fizice exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate: (1) Următoarele categorii de persoane fizice sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate: (…) i) persoanele fizice care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum şi cele care se află în concedii medicale acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru indemnizaţiile aferente certificatelor medicale;
– Art. 2 alin. (1) lit. a din OUG 158/2005: (1) Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt: a) concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii;
– Art. 17 alin. (2) din OUG 158/2005: (2) Cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii, de bolile infectocontagioase din grupa A, de urgențe medico-chirurgicale, precum și de unele tipuri de arsuri care se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență, inclusiv pentru perioada de recuperare, stabilite în condițiile prevăzute la art. 9, este de 100% din baza de calcul stabilită conform art. 10.
– Art. 61 alin. (2) din OUG 158/2005: (2) Pentru personalul militar în activitate, polițiștii și polițiștii de penitenciare, drepturile bănești aferente concediilor medicale prevăzute la art. 2 alin. (1) se calculează și se plătesc conform prevederilor legale specifice acestor categorii de personal și se suportă din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor și instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională.
– Art. 37 alin. (1) din OUG 38/2003: (1) Poliţiştii, pe timpul cât se află în delegare, detaşare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate şi alte concedii plătite care se acordă în baza dispoziţiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute. În cazul în care detaşarea se face pe un post cu un nivel de salarizare superior, poliţiştii beneficiază de salariul funcţiei respective şi de celelalte drepturi băneşti legal cuvenite.
Cazul în care a fost formulată sesizarea prealabilă:
Reclamanta, subinspoector de poliție, a arătat că la începutul anului 2019 a fost mutata în interesul serviciului, iar câteva luni mai târziu a fost diagnosticată cu o boală gravă. Din acest motiv, timp de mai bine de un an s-a aflat în concediu medical.
Ca urmare a diagnosticului pus, reclamanta a apreciat că se află în enumerarea din art. 17 alin. (2) din OUG 158/2005, referitoare la situațiile în care persoanele ce suferă de anumite boli, precizate în articolul menționat, beneficiază de indemnizație pentru incapacitate de muncă în cuantum de 100%.
Reclamanta a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. f) și i) din Codul Fiscal care prevăd scutiri de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate a persoanelor fizice ”cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni” și a celor ”care se află în concedii medicale pentru incapacitate temporară de muncă, acordate în urma unor accidente de muncă sau a unor boli profesionale, precum şi cele care se află în concedii medicale acordate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005“, reprezentând o excepție de la art. 153 din Codul fiscal.
În baza dispozițiilor legale menționate, reclamanta consideră că nu este obligată la plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din venit, cuantum prevăzut în art. 156 din Codul fiscal. Din acest motiv, în 2021 a a solicitat angajatorului să îi restituie sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate pe perioada octombrie 2019 – ianuarie 2021, când s-a aflat în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă.
De la angajator i s-a comunicat că nu poate sa beneficieze de scutirea prevăzută de art. 154 alin. (1) lit i) din Codul fiscal, deoarece a încasat în mod integral salariul, mai puțin sporul pentru condiții grele și toxicitate, în perioada în care s-a aflat în concediu medical și are statutul de polițist, iar indemnizația care se acordă în baza concediului medical care, într-adevăr, este scutită de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru codul de indemnizație 14 este aplicabilă personalului contractual din cadrul angajatorului.
Prima instanță i-a dat dreptate reclamantei.
În opinia instanței de apel din Cluj, o posibilă interpretare a acestei situații este că în perioada cât s-a aflat în concediu medical reclamanta a beneficiat de salariu care nu este exceptat de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
O altă posibilă interpretare este aceea conform căreia în această perioadă reclamanta a beneficiat de indemnizația aferentă certificatelor medicale, care este exceptată de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
