Titlul problemei de drept: Drept procesual civil. Situația accesoriilor aferente obligației principale de plată a serviciilor puse la dispoziţie de furnizorii de utilităţi publice. Posibilităţile procedurale de care poate uza furnizorul de utilităţi publice pentru executarea creanţei sale
- Materie: procedură civilă
- Subcategorie: executarea silită
- Obiect Ecris: încuviinţarea executării silite
- Legislaţie incidentă: Art. 666 C. proc. civ.; art. 42 alin. 61 din Legea nr. 225/2016; art. 628, art. 641 C. proc. civ.
Potrivit opiniei unanim exprimate, singura cale deschisă creditoarei este aceea prin care solicită încuviinţarea silită în baza fiecărui titlu executoriu – factură, întrucât o cerere cu valoare redusă ar fi lipsită de interes în condiţiile în care aceasta deţine un titlu executoriu. Nicio raţiune de ordine practică – dificultăţile ivite în cadrul executorii silite, taxele judiciare datorate pentru fiecare factură – nu acoperă lipsa de interes. De aceea, creditoarea nu poate promova o acţiune pentru care lipseşte una dintre condiţiile esenţiale de exercitare: justificarea unui interes.
Problema de drept privind lipsa de interes a furnizorului de utilităţi publice în promovarea unei acţiuni în pretenţii/cereri de valoare redusă/ordonanţe de plată prin care furnizorul de utilităţi solicită obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise a fost supusă dezbaterii în cadrul Întrunirii profesionale din trimestrul IV 2018, context în care evidenţiem opinia adoptată şi argumentele reţinute în sprijinul acesteia, cu menţiune că soluţia de principiu nu comportă o altă soluţie în ipoteza în care furnizorul pretinde alături de contravaloarea facturilor şi accesorii.
Astfel, în cadrul Întrunirii profesionale din trimestrul IV 2018, potrivit opiniei unanim exprimate, s-a apreciat că formularea unei acţiuni în pretenţii/cereri de valoare redusă/ordonanţe de plată prin care furnizorul de utilităţi solicită obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru servicii de furnizare de apă potabilă, colectarea apelor uzate este lipsită de interes.
Argumente:
Conform dispoziţiilor art. 31 al. 17 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare, factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu.
Prevederile normative anterior citate reprezintă dispoziţii speciale derogatorii de la dreptul comun reprezentat de art. 641 alin. 1 teza I C. proc. civ. potrivit căruia înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege.
Instanţa investită cu astfel de acţiuni în pretenţii/cereri de valoare redusă/ordonanţe de plată nu este chemată a examina dacă facturile individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare îndeplinesc condiţia prevăzută de art. 641C. proc. civ. pentru a deveni titluri executorii, atât timp cât prin dispoziţie normativă expresă, opţiunea legiuitorului este de a atribui facturilor respective valoarea de titluri executorii.
Mai mult, se vor avea în vedere şi prevederile art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită: […] titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. Această categorie de „alte titluri executorii“ este una mai largă şi cuprinde şi acele înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie. În cazul acestora din urmă, pentru a fi titluri executorii, este necesar şi suficient ca legea să le recunoască putere executorie sau, mai exact, să prevadă că pot fi puse în executare silită. În acest context, se constată că facturile emise de reclamantă se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii“ şi cărora legea, respectiv prevederile art. 31 alin. 17 din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată le recunoaşte putere executorie,.
În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în paragraful nr. 24 al Deciziei nr. 188 din 21 martie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, în cuprinsul căruia s-a reţinut că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006, care prevăd că „factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu”, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind „alte titluri executorii” şi cărora legea le recunoaşte putere executorie.
Cerința înregistrării unui înscris sub semnătură privată într-un registru public pentru a avea valoare de titlu executoriu a fost introdusă ca urmare a modificării codului de procedură civilă prin Legea 17/2017 publicată în Monitorul Oficial în data de 17.03.2017. Prin Legea nr. 17/2017 nu au fost operate modificări ale Legii nr. 241/2006 ce conferă în mod expres valoarea de titlu executoriu facturii individuale emise pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare. Interpretând forma actuală a art. 641 C.proc. civ. se apreciază că aceasta este aplicabilă doar acelor înscrisuri sub semnătură privată cu privire la care legea instituie în mod expres obligativitatea înscrierii în astfel de registre publice pentru a dobândi valență de titlu executoriu. În cazul facturilor emise pentru servicii de alimentare cu apă și canalizare nu este prevăzută o astfel de obligație, astfel încât acestea constituie titluri executorii fără a fi înregistrate într-un astfel de registru. De altfel, în condițiile în care, în prezent, nu există astfel de registre publice în care pot fi înregistrare aceste facturi, în măsura în care o astfel de înregistrare ar constitui o condiție pentru dobândirea valorii de titlu executoriu, prevederile Legii nr. 241/2006 ar deveni practic inaplicabile. Or, conform celor expuse inițial, prin Legea nr. 17/2017 nu a fost operată o modificare a Legii nr. 241/2006 în sensul instituirii unei astfel de condiții suplimentare pentru dobândirea calității de titlul executoriu.
În consecinţă, reclamanta nu justifică interes pentru obținerea unei sentințe judecătorești de obligare a pârâtului la plata contravalorii acestor servicii de vreme ce poate pune în executare facturile emise aferent acestor servicii prestate, fără a apela la procedura judiciară.
Dispoziţii normative speciale, asemănătoare celor prevăzute de art. 13 alin. 17 din Legea nr. 241/2006 ce califică factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi canalizare ca fiind titlu executoriu, sunt prevăzute în cazul facturilor emise pentru toate serviciile de utilităţi publice. În acest sens, sunt prevederile art. 42 alin. 6 din Legea nr. 51/2006, modificată prin Legea nr. 225/2016, ce enunţă expres că factura emisă pentru serviciile de utilităţi publice constituie titlu executoriu. Raţionamentul anterior expus privind lipsa de interes este valabil şi în situaţia formulării unei acţiuni în pretenţii/cereri de valoare redusă/ordonanţe de plată prin care furnizorul de utilităţi solicită obligarea pârâtului la plata sumei de bani reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru toate serviciile de utilităţi publice.
Având în vedere opţiunea neechivocă a legiuitorului privind calificarea facturii emise pentru serviciile de utilităţi publice ca fiind titlu executoriu, se apreciază ca fiind lipsită de relevanţă juridică, sub aspectul analizat, argumentul privind augmentarea taxei judiciare de timbru aferente cererii furnizorului de utilităţi de încuviinţare a executării silite a mai multor facturi emise faţă de acelaşi utilizator.
Această problemă de drept a fost cuprinsă în minuta întâlnirii profesionale din trimestrul I 2019 pentru unificarea practicii judiciare şi formarea profesională continuă – Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Registrele publice sunt numite de lege. Datoria este scadenta la data mentionata in factura, contract. Pe calea procedurii contencioase, fie ca este procedura de drept comun fie ca este calea contestatiei la executare se va pune in discutie daca creanta, datoria este buna de plata.