Curtea de Apel Oradea a decis aplicarea unei amenzi penale stăpânului unui câine care a mușcat o vecină care tocmai trecea pe stradă. Bărbatul a fost acuzat că nu a luat măsuri ca să prevină un astfel de atac și va trebui să achite o amendă de 3.600 de lei, dar și daune morale de 3.000 de lei. Decizia instanței orădene vine după ce, pe fond, Judecătoria Carei l-a achitat pe inculpat, susținând că nu s-a putut demonstra, dincolo de orice dubiu rezonabil, că agresiunea a fost comisă de câinele care ar fi ieșit din curtea casei în care locuiește bărbatul și nici că acesta din urmă ar fi stăpânul animalului.
Fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a petrecut pe 30 noiembrie 2017, în jurul orei 17:00, în satul Căuaș, din județul Satu Mare. O femeie care se îndrepta spre casă a fost atacată de un câine care a pus-o la pământ și a mușcat-o de fesa stângă. Un martor a auzit ce s-a întâmplat, dar, deși a ieșit afară în mai puțin de un minut, nu a mai apucat să vadă câinele.
Rănile suferite de femeie au avut nevoie de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru a se vindeca. Victima le-a reclamat polițiștilor faptul că animalul care a atacat-o – un ciobănesc caucazian – îi aparținea unui vecin, iar agresiunea s-a produs chiar în momentul în care trecea pe lângă casa inculpatului.
Instanța de fond: câinele nu este al inculpatului
Pe fond, din declarațiile martorilor, Judecătoria Carei a reținut că animalul identificat de către persoana vătămată ca fiind cel care a atacat-o nu este proprietatea inculpatului și a arătat nici nu au fost administrate probe din care să reiasă că acesta ar fi deținătorul câinelui.
”Dimpotrivă, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reiese faptul că acesta este înregistrat pe numele soției inculpatului începând din anul 2014. De asemenea, din probele administrate în cauză reiese faptul că inculpatul s-a mutat în imobilul proprietatea socrilor săi, ulterior căsătoriei în anul 2017, moment la care câinele avea deja vârsta de 4 ani, și prin urmare sunt nesusținute afirmațiile potrivit cărora câinele era perceput de către comunitate ca aparținând inculpatului. Mai mult, din declarația martorilor reiese faptul că acest câine era perceput ca fiind al socrilor inculpatului, imobilul în curtea căruia este ținut aparținând în fapt acestora”, se arată în hotărârea instanței de fond.
Judecătoria Carei a mai ținut cont de faptul că, potrivit unor martori, câinele era ținut închis într-un țarc a cărui ușă era închisă cu un sistem metalic și nu ar fi fost văzut niciodată văzut plimbându-se liber pe strada unde s-a produs atacul.
Instanța de fond a decis achitarea inculpatului, arătând că nu reiese dincolo de orice dubiu rezonabil că atacul a fost comis de câinele aflat în curtea imobilului în care locuiește inculpatul și cu atât mai puțin că acesta din urmă ar avea calitatea de proprietar, respectiv de deținător temporar al câinelui.
Curtea de Apel Oradea: probatoriul administrat a fost interpretat greșit de instanța de fond
Parchetul din Carei a declarat apel, considerat fondat de Curtea de Apel Oradea, care a reținut că instanța de fond a realizat o interpretare greșită a probatoriului administrat, ”ceea ce a dus la reținerea în mod netemeinic a incidenței principiului in dubio pro reo”.
Judecătorii orădeni au arătat că însuși inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că deține un câine ciobănesc caucazian la domiciliul său din Căuaș, animal care, deși este înregistrat pe numele soției, este al său. Calitatea de stăpân a inculpatului asupra câinelui a fost confimată de doi martori: ”În aceste condiții susținerile judecătorului fondului în sensul că nu rezultă dincolo de orice dubiu calitatea de deținător vine în contradicție vădită cu probatoriul administrat”, a precizat completul Curții de Apel Oradea.
Acesta a arătat că femeia mușcată de câine știa exact al cui e animalul, fiind vecină cu inculpatul. ”Chiar dacă atacul produs de caucazianul maro deținut de către inculpat nu a fost văzut în mod direct de către martori, ci implicit doar de către partea vătămată, producerea acestuia rezultă în mod cert din coroborarea declarațiilor părții vătămate coroborate cu probele indirecte analizate anterior. Susținerile inculpatului în sensul că atacul canin ar fi fost produs de către un alt câine nu poate fi primită întrucât nu există nici măcar un indiciu că la momentul respectiv în zonă s-ar fi aflat un alt caucazian maro”, se arată în sentința instanței orădene, publicată pe portalul Rejust.
Instanța de apel a mai arătat că, deși inculpatul și un martor au susținut că animalul era ținut închis într-un țarc, această măsură de prevedere nu a fost suficientă, drept dovadă fiind faptul că atacul a avut loc.
”Aavând în vedere și împrejurarea că la momentul respectiv se efectuau lucrări de construcție, (ceea ce presupune implicit aglomerație, uși deschise, vigilență mai scăzută în supravegherea câinelui etc), deținătorul acestuia ar fi trebuit să ia măsuri suplimentare de prevenire a atacului, pe care a omis însă să le ia în concret. Omisiunea concretă a rezultat din faptul că exemplarul canin deținut de către inculpat a ajuns în stradă, loc public, fără botniță și fără să fie ținut în lesă de o persoană”, a arătat Curtea. ”Inculpatul chiar dacă a închis câinele într-o boxă din curte, el trebuia și putea să prevadă că acesta poate ieși în stradă fără botniță și fără lesă întrucât pe de o parte obligațiile pe care trebuia să le ia sunt expres prevăzute (botnița și lesa), iar pe de altă parte la momentul respectiv se efectuau lucrări de construcție la imobil ceea ce face ca exista o probabilitate ridicată ca animalul să ajungă în stradă.”
Instanța orădeană a stabilit că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de neluarea de către proprietarul câinelui sau deţinătorul temporar al acestuia a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzută de art. 12 din OUG nr. 55/2002. Drept urmare a decis aplicarea unei amenzi penale de 3.600 de lei și acordarea unor daune morale de 3.000 de lei și daune materiale de 45 de lei.
