Titlul problemei de drept: Modalitatea de calcul a taxei judiciare de timbru în ipoteza în care prin contestația la executare s-au solicitat anularea actelor de executare silită și partajul bunurilor proprietate comună.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: contestație la executare
- Acte normative incidente: art. 712 alin. (1), (4) C. proc. civ., art. 5, art. 10 alin. (2), art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
- Cuvinte cheie: taxă judiciară de timbru, partaj, contestație la executare.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. prevede că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare; de asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Potrivit art. 712 alin. (4) C. proc. civ., împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Situația premisă avută în vedere de dispozițiile anterior menționate este aceea ca executarea silită să privească bunuri asupra cărora debitorul sau terțul garant are un drept de proprietate comună, pe cote-părți sau în devălmășie. Împărțeala se va realiza după regulile de drept comun, chiar dacă se realizează pe calea incidentală a contestației la executare.
Art. 5 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevede:
(1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
- stabilirea bunurilor supuse împărțelii – 3% din valoarea acestora;
- stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar;
- creanțe pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună – 3% din valoarea creanțelor a căror recunoaștere se solicită;
- cererea de raport – 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
- cererea de reducțiune a liberalităților excesive – 3% din valoarea părții de rezervă supusă reîntregirii prin reducțiunea liberalităților;
- cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia – 3% din valoarea masei partajabile.
(2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.
Potrivit art. 10 alin. (2) din același act normativ, în cazul contestației la executarea silită, taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmărite; taxa aferentă acestei contestații nu poate depăși suma de 1.000 lei, indiferent de valoarea contestată; în cazul în care obiectul executării silite nu este evaluabil în bani, contestația la executare se taxează cu 100 lei.
Art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că atunci când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa judiciară de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte, după natura lui, cu excepția cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
Din interpretarea a contrario a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că se va stabili o singură taxă judiciară de timbru, deși s-au formulat mai multe capete de cerere atunci când acestea au una și aceeași finalitate.
Prin urmare, demersul de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru ipoteza formulării mai multor capete de cerere implică determinarea finalității fiecăruia dintre acestea, operațiune ce implică prefigurarea efectelor ce s-ar produce în ipoteza admiterii lor.
Or, este neîndoielnic că, în ipoteza analizată, cele două capete de cerere, anularea actelor de executare silită, pe de o parte, și partajul bunurilor proprietate comună, pe de altă parte, urmăresc finalități distincte, constând în desființarea actelor de executare, respectiv în împărțirea bunurilor proprietate comună.
De altfel, concluzia menționată rezultă și din modalitatea de formulare a art. 712 alin. (3) C. proc. civ. care prevede că împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare. Așadar, cererea de împărțire a bunurilor proprietate comună își păstrează individualitatea și finalitatea specifice, legiuitorul permițând însă formularea acesteia în cadrul contestației la executare.
Teza contrară ar conduce la concluzia de neacceptat a stabilirii unei taxe judiciare de timbru aferente contestației care să nu poată depăși un nivel maxim de 1.000 de lei, în acord cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși, dacă partajul ar fi fost solicitat în procedura de drept comun, taxa judiciară de timbru s-ar fi stabilit prin raportare la art. 5 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, la 3% din valoarea masei partajabile.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că stabilirea taxei judiciare de timbru în ipoteza în care prin contestația la executare s-au solicitat anularea actelor de executare silită și partajul bunurilor proprietate comună se va realiza în mod distinct pentru fiecare capăt de cerere, prin raportare la 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și, respectiv la art. 5 alin. (1) lit. f) din același act normativ.
Opinia participanților la întâlnire:
În urma dezbaterilor, soluția agreată de participanți a fost nuanțată în funcție de calitatea persoanei care solicită partajul în cadrul contestației la executare, după cum urmează:
- Dacă partajul bunurilor comune este solicitat, în cadrul contestației la executare, de către unul dintre coproprietari, care nu este debitorul personal al creditorului din raportul obligațional care a generat executarea silită (cererea introductivă având două petite – contestație la executare și partaj), din moment ce efectele partajului se produc în patrimoniul propriu, în unanimitate a fost agreată opinia I.N.M., în sensul timbrării distincte a fiecărui capăt de cerere, potrivit art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și, respectiv art. 5 alin. (1) lit. f) din același act normativ.
- Dacă partajul bunurilor comune este cerut, pe calea cererii reconvenționale, în cadrul procesului având ca obiect contestație la executare, de către creditorul din raportul juridic obligațional care a generat executarea silită, din moment ce efectele partajului nu se produc în patrimoniul său, acesta urmărind doar realizarea creanței proprii, în majoritate, participanții au agreat soluția conform căreia aceasta constituie o cerere formulată în cadrul procedurii de executare silită, care se impune a fi timbrată conform art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, la valoarea creanței sau, după caz, a părții din creanță a cărei satisfacere este urmărită prin demersul judiciar.
În cadrul acestui punct de vedere, a fost exprimată și opinia minoritară, în sensul că, în acest caz, acțiunea de partaj urmează să fie timbrată conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În argumentarea soluției menționate, s-a reținut că obligarea creditorului să timbreze la valoarea masei partajabile ar reprezenta o sarcină disproporționată raportat la valoarea creanței urmărite, cu posibile consecințe în planul nesocotirii dreptului de acces la instanță.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
