Bunica și mama copiilor au fost judecate pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal. Au fost achitate pentru ca nu au comis fapta. Femeile se aflau în alta încăpere decât cea în care se jucau copii. La un moment dat cei doi frați au început să se certe din cauza unei mingi. Fetița a luat din bucătărie un cuțit, încercând să spargă balonul pe care l-a luat în cealaltă mână. În acel moment, scrie rejust.ro băiețelul ” astrâns-o în braţe, moment în care s-a înţepat în cuţit, decedând la spital la scurt timp după incident”.Ieri, Curtea de Apel Oradea s-a pronunțat în acest dosar. Hotărârea de ieri e definitiva, doar ca instanță a decis ca “Schimbă temeiul achitării inculpatelor ######## ######## şi ##### #### ###### de sub acuzaţia comiterii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal din dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală, în art. 16 lit. c) Cod procedură penală. Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii”.
Iata considerentele instanței, conform rejust.ro>
Din conţinutul dosarului, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în data de 17.07.2020, în jurul orelor 21,00, cele două inculpate, bunica, respectiv mama victimei ##### ######, se aflau în locuinţa bunicii situată în ######, #### ##### ####### ######### ### ##, ### #, împreună cu victima şi ceilalţi 3 copii ai inculpatei Isztoica ########, locuinţa fiind compusă din bucătărie şi două camere, fiind poziţionate una în continuarea celeilalte (tip vagon). În timp ce cei doi copii mai mari se jucau în curtea imobilului, minora ##### ######, în vârstă de 7 ani şi fratele său ##### ###### în vârstă de 6 ani se jucau în camera amplasată între bucătărie şi camera mică, în care se aflau bunica şi mama. Cei doi copii se jucau printre altele cu o minge şi la un moment dat, certându-se pentru minge, fetiţa s-a deplasat în bucătărie, din sertarul de sub masă a luat un cuţit cu care a intenţionat să spargă mingea, însă victima s-a îndreptat spre ea, a strâns-o în braţe, moment în care s-a înţepat în cuţit, acesta decedând la spital la scurt timp după incident. În momentul în care victima a suferit leziunea care a condus la deces, mama şi bunica se aflau în camera alăturată, uşa dintre camere fiind închisă, dar neasigurată, unde vorbeau la telefon cu tatăl minorilor, aflat la muncă în ######. Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpatele au fost trimise în judecată, în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, reţinând că pentru reţinerea formei agravante este necesar ca uciderea din culpă să se fi datorat nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, ori în speţă niciuna dintre aceste situaţii nu este incidentă. În sarcina bunicii, inculpata ##### #### ######, s-a reţinut infracţiunea de ucidere din culpă, neindicându-se însă care obligaţie legală a fost încălcată. Cu privire la această inculpată, instanţa de fond a reţinut că obligaţia generală prevăzută în Codul civil de supraveghere a minorilor (art. 487 şi 493 Cod civil) este o obligaţie subsidiară obligaţiei părinţilor şi, în situaţia concretă din prezenta speţă, în care mama se afla în locuinţă, doar mamei îi incumba obligaţia supravegherii minorilor. În ceea ce o priveşte pe inculpata ######## ########, aşa cum rezultă din declaraţia dată de inculpată (fila 20), precum şi din declaraţia dată de inculpata ##### #### în faţa instanţei de fond (fila 24) şi din declaraţia minorei ######## ###### (fila 25), instanţa de fond a reţinut că la data săvârşirii faptei inculpata se afla în camera alăturată celei în care se jucau minorii, fiind vorba despre minori de 7, respectiv de 6 ani, care la această vârstă trebuie să experimenteze deprinderi de natură să le formeze un stil de viaţă independent şi nu se impune să fie supravegheaţi în permanenţă de către un adult, cei doi minori nu au fost lăsaţi singuri acasă, mama aflându-se în încăperea alăturată. Potrivit dispoziţiilor art. 487 şi 493 Cod civil, părinţii au obligaţia generală de supraveghere a copiilor, dar în prezenta speţă copiii nu au fost lăsaţi nesupravegheaţi, mama nefiind plecată din locuinţă, prin urmare nu se poate reţine că în cauză ar fi fost încălcată norma legală ce instituie obligaţia cu titlu general de supraveghere. De altfel, copiii s-au jucat şi în alte rânduri împreună, ceilalţi 2 mai mari se jucau în curtea imobilului, mama aflându-se în locuinţă, prezenţa acesteia în proximitatea imediată a copiilor asigurând posibilitatea de a interveni în situaţia în care se iveşte un pericol. În speţă însă, pericolul nu a putut fi anticipat de către adult şi nu putea fi prevenit decât dacă mama s-ar fi aflat chiar lângă copii şi poate nici atunci, în foarte multe situaţii urmarea gravă depinzând de viteza de reacţie a adultului, chiar dacă acesta se află la un pas de copil. Din declaraţia inculpatei ##### #### a rezultat că părinţii şi bunica le-au insuflat copiilor ideea de bine şi rău, au luat toate măsurile pentru a-i feri de pericole, mai cu seamă că mama şi bunica, potrivit etniei din care fac parte, în mod tradiţional se îngrijesc de familie şi de casă şi nu sunt angajate în muncă, învăţându-i pe copii că nu au voie să folosească obiecte ascuţite, inculpata ##### relatând că cei doi minori mai mici ca vârstă nu foloseau nici măcar furculiţa, ci lingura pentru a mânca, tocmai pentru a evita accidentele casnice. Inculpata ######## ######## nu avea cum anticipa că minora se va deplasa în bucătărie şi din sertarul de sub masă în care în mod obişnuit ţineau tacâmurile va lua un cuţit cu intenţia de a sparge mingea. În rechizitoriu s-a reţinut că bunica ar fi lăsat cuţitul la îndemâna copiilor, însă din probatoriul administrat în faţa instanţei, mai cu seamă din depoziţia minorei ######## ######, care datorită vârstei la care s-a petrecut fapta, nu avea capacitatea intelectuală de a construi variante alternative de descriere a modului în care s-a produs fapta, rezultă cu certitudine că bunica nu a lăsat cuţitul la îndemâna copiilor, ci l-a ţinut în încăperea destinată unui astfel de obiect, în bucătărie, în sertarul cu tacâmuri, procedând în modul în care procedează toate familiile cu copii. Bunicii i s-a reţinut că ar fi şters urmele infracţiunii, aspect cu privire la care instanţa de fond nu a fost de acord din două considerente. În primul rând nu avea cum să anticipeze că nepotul ei va deceda la spital, speranţa oricărui părinte/bunic fiind aceea că o minune îl va salva, iar în al doilea rând trebuie avut în vedere că urmele unei astfel de infracţiuni sunt şocante şi pentru persoanele care sunt obişnuite să vadă sânge, dar cu atât mai mult pentru fraţii victimei care au suferit un şoc şi cărora vederea acestor urme putea să le provoace traume psihologice mult mai grave. În condiţiile în care constant s-a susţinut în dosar pe parcursul urmăririi penale că minora ######## ###### a fost cea care a avut în mână cuţitul în momentul în care victima s-a înţepat şi nu a existat vreo altă variantă susţinută de cineva, nici măcar de fetiţă cu privire la vreo altă persoană posibil responsabilă pentru înţeparea victimei, conduita bunicii şi acţiunile acesteia în sensul îndepărtării urmelor de sânge nu pot fi apreciate ca fiind săvârşite cu intenţia de a şterge urmele, de a îngreuna cercetările, etc. #### de considerentele expuse, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei ##### #### ######, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, reţinând că inculpata nu avea vreo obligaţie în supravegherea minorilor, împrejurarea că fapta s-a petrecut în locuinţa bunicii, în timp ce aceasta se afla în imobil nu atrage răspunderea penală a acesteia, neputându-se constata vreo acţiune materială sau inacţiune corelativă vreunei obligaţii, care să se circumscrie infracţiunii de ucidere din culpă. În ceea ce o priveşte pe inculpata ######## ########, instanţa de fond a dispus achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. 1 Cod penal, reţinând că inculpata nu şi-a încălcat obligaţia legală de supraveghere a minorilor, norma generală prevăzută de Codul civil, invocată ca temei în cauză nu presupune supravegherea permanentă, cu prezenţă fizică, ci trebuie adaptată vârstei copiilor care la 6-7 ani au dezvoltarea intelectuală şi au dobândit cunoştinţele necesare desfăşurării unor anumite activităţi într-un anumit interval de timp în absenţa prezenţei fizice a părinţilor.
