DIICOT Oradea va trebui să completeze urmărirea penală în cazul unui bărbat de 36 de ani, din satul bihorean Hotar, acuzat de viol asupra a trei copii și pornografie infantilă, după ce i-ar fi filmat în ipostaze explicite. Decizia aparține judecătoarei Georgeta Ciungan, de la Tribunalul Bihor, care a desființat soluția de clasare pe care procurorul de caz din cadrul DIICOT Oradea a dispus-o cu privire la acuzația de pornografie infantilă. Anchetatorii au motivat că nu a fost găsit niciun material video incriminator, motiv pentru care clasarea a fost dispusă sub motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Judecătoarea Ciungan le-a cerut investigatorilor să folosească ”procedeele probatorii şi mijloacele de probă cele mai adecvate pentru epuizarea probatoriului: expertize tehnice judiciare, declaraţii, comisii rogatorii, simulare ipoteze de lucru”.
Starea de fapt
În seara de 24 mai 2021, o femeie suna la 112 și anunța că un individ din satul Hotar ar fi molestat trei copii, de 10, 12 și 15 ani. Polițiștii din Aleșd au început investigațiile pentru viol, însă pentru că suspectul care are acum 35 de ani era acuzat și de pornografie infantilă, pentru că a înregistrat abuzurile sexuale, cazul a fost preluat de DIICOT Oradea.
În fața anchetatorilor, copiii au declarat că, în perioada 2020 – mai 2021, individul în grija căruia se aflau i-a amenințat și a întreținut cu ei relații sexuale normale, anale sau orale. În plus, tot prin amenințări, i-ar fi determinat pe minori să întrețină acte sexuale de orice natură unul cu altul, pe care le-ar fi filmat cu telefonul mobil.
Cei mici le-au descris polițiștilor și procurorilor întâmplările degradante la care ar fi fost supuși. Unul dintre copii a povestit cum adultul care trebuia să aibă grijă de ei l-a violat, după ce l-a amenințat cu moartea. Minorul și-a amintit că ceilalți doi, un băiat și o fată, au primit într-o zi un telefon de la un bărbat care s-a recomandat drept preot. Acesta le-a spus că dacă nu vor face sex în acea seară, vor muri. Speriați, cei doi minori au trecut la fapte, dar au fost suprinși de o femeie care îi supraveghea în acea zi.
”Din raportul de evaluare psihologică întocmit în cauză rezultă că minorii au fost supuși unor abuzuri de natură sexuală și a identificat experimentarea de către aceștia a unor raporturi sexuale prin constrângere și pornografie infantilă, prin amenințarea cu bătaia și șantaj, prin distrugerea încrederii că vor fi crezuți de părinți și rușine socială pentru faptele comise între ei”, se arată în încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, publicată pe portalul ReJust.
Bărbatul acuzat de molestarea copiilor nu a recunoscut săvârșirea faptelor. A susținut doar că într-o situație i-a surprins pe doi dintre minori întreținând relații sexuale, ocazie cu care i-a filmat și le-a arătat filmarea părinților, după aceea ștergând imaginile.
Pe 8 iulie 2021, procurorul de caz din cadrul DIICOT Oradea a dispus clasarea cauzei față de inculpat pentru comiterea infracţiunii de pornografie infantilă, pe motiv că “fapta nu este prevăzută de legea penală”. S-a susținut că la percheziția informatică făcută asupra a două telefoane aparținând inculpatului nu au fost găsite materiale video incriminatoare: ”Analiza datelor informatice obținute nu a relevat deținerea vreunei înregistrări/filmări cu caracter pornografic cu persoanele vătămate din acest dosar și nici fotografii pe această linie.”
Măsura clasării a fost menținută de procurorul șef al DIICOT Oradea, dar a fost atacată în instanță de părțile vătămate. Astfel, s-a cerut dispunerea ”începerii judecății față de inculpatul (…) pentru săvârşirea infracțiunii de pornografie infantilă, având în vedere faptul că din ansamblul probator rezultă că fapta există, a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege și nu există niciun impediment pentru exercitarea acțiunii penale în cauză”.
Procurorul de caz: Nu au fost identificate probe care să ateste, dincolo de orice dubiu, existența infracțiunii
Procurorul de caz a aratat că, pentru infracțiunea de pornografie infantilă, acțiunea penală trebuie să se bazeze pe probe certe care articulate, să fie apte a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul, standardul probatoriu trebuind a fi dincolo de orice îndoială. În prezentul dosar, relativ la infracțiunea de pornografie infantilă, nu au fost identificate două probe care coroborate să ateste dincolo de orice dubiu existența infracțiunii.
Pe de o parte, avem declarațiile persoanelor vătămate minore care, dincolo de unele neconcordante atât între declarațiile celor trei minori, cât și între declarațiile succesive ale aceleiași părți, trebuie privite și apreciate cu o larghețe datorată vârstei acestora, nivelului de pregătire, a experienței de viață într-un mediu defavorizat și a afectării emoționale relative abuzului suferit. Astfel, minorii (…) și sora sa consangvină (…) relevă că au existat mai multe filmări în care ei erau obligați de (inculpat – n.n.) să întrețină relații sexuale, existând dăți când aceste episoade erau transmise în direct către alte persoane pe rețelele de socializare.
Pe de altă parte, persoana vătămată (…) (cel mai în vârstă dintre cei trei) declară cu certitudine că singurul episod filmat a fost cel de la hotelul din localitatea Aleșd (din declarațiile minorilor neputând fi stabilită cu certitudine perioada în care acesta s-a petrecut), când (inculpatul – n.n.) i-a pus pe el și pe (…) să mimeze un act sexual anal. Aceste declarații nu pot fi coroborate cu nicio altă probă administrată. Martora (…) confirmă că au fost toți la hotel, la cererea lor, dar că (inculpatul – n.n.) a stat cu ei doar vreo 20 de minute până au spus o rugăciune după care acesta a plecat, iar martorul (….) declară că nu își aduce aminte de acest episod.
Trebuie precizat că proba obiectivă (percheziția informatică) nu a dus la identificarea vreunei filmări cu conținut pornografic în care să apară persoanele vătămate. Declarațiile minorilor nu se coroborează nici cu celelalte declarații existente la dosar relativ la infracțiunea de pornografie infantilă.
Singurele declarații concordante care relevă existența unei filmări sunt cele ale inculpatului (…) și ale martorei (…), conform cărora ar fi fost efectuată o filmare scurtă de către (inculpat) în care ar fi fost surprins (unul dintre copii – n.n.) având pantalonii jos până la genunchi, iar (….) fiind dezbrăcată pe pat. Filmarea ar fi avut ca scop să arate părinților copiilor ce fac aceștia și ar fi fost imediat ștearsă după acest moment. Și în acest caz, în lipsa unor filmări rezultate în urma percheziției informatice, care să poată stabili dincolo de orice dubiu că filmarea se circumscrie alin. 4 al art. 374 Cod penal, și anume că prezintă un comportament sexual explicit al unor minori sau o reprezentare a organelor genitale a unui minor în scop sexual, nu se poate stabili dacă eventuala filmare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă.
Față de cele de mai sus, întrucât despre eventualele filmări de care se face vorbire în dosar nu se poate face proba obiectivă că acestea conțin comportamente sexuale explicite cu minori, s-a apreciat că în cauză este incident art. 16 alin. 1 lit. b) teza I Cod procedură penală și anume neprevederea în legea penală, cu consecința clasării cauzei.
Argumentele instanței
Preliminar analizei ordonanţei de clasare, din perspectiva dispozițiilor art.341 alin.7 pct. 2 Cod procedură penală, se reține că părțile nu au formulat cereri și nu au invocat excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, sens în care, după verificare, judecătorul de camera preliminară reține îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la desfăşurarea urmăririi penale.
Singurul aspect care nu a fost avut în vedere de către procurorul de caz și care este de natură să aducă atingere intereselor persoanelor vătămate, dar nu într-o asemenea măsură încât să determine nelegalitatea actelor de urmărire, ci doar a ordonanţei de clasare, este faptul că minorii (…), (…) și (…) au fost reprezentaţi legal de către directorul (…) începând cu data de 26.05.2021, conform dispoziţiei emise de această instituţie prin luarea față de minori a măsurii plasamentului în regim de urgență.
În consecință, ordonanța de clasare care face obiectul prezentei analize trebuia comunicată și reprezentantului legal al minorilor, nu numai avocatului acestora, pentru a da posibilitatea exercitării drepturilor prevăzute de art.340 și următoarele din Codul de procedură penală, reprezentarea legală nefiind totuna cu reprezentarea convențională.
Acest impediment a fost acoperit în etapa plângerii formulate de avocatul persoanelor vătămate, însă un prim aspect de nelegalitate a ordonanţei de clasare a fost deja identificat prin cele expuse anterior, prin încălcarea dispozițiilor articolului 339 și următoarele din Codul de procedură penală, din perspectiva persoanelor care au calitatea de subiecți procesuali principali, conform art. 33 Cod procedură penală, și calitatea de reprezentanţi legali, conform art.96 Cod procedură penală, coroborat cu dispozițiile art.316 Cod procedură penală.
În privinta temeiului de clasare invocat de procurorul de caz pentru a dispune soluția de clasare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acesta nu susţine situaţia de fapt prezentată în urma administrării probelor.
În esență, s-a reţinut că nu sunt suficiente probe de natură să susțină o acuzaţie în materie penală și o soluţie de trimitere în judecată a inculpatului, mijloacele de probă fiind insuficiente, pe de o parte, și contradictorii, pe de altă parte. Or, lipsa unor probe în legătură cu o faptă penală poate determina fie o soluţie de clasare în temeiul art.16 alin.1 lit.a) “faptă nu există”, fie o soluţie de clasare în temeiul art.16 alin.1 lit.c) “nu există probe că o persoană a săvârșit infracţiunea”, acest din urmă temei legal fiind cel care se circumscrie situaţiei de fapt reținută de procurorul de caz, în cauza penală în care este cunoscută identitatea făptuitorului și mai ales în cazul în care acesta a dobândit și calitatea de inculpat.
În concluzie, ordonanta de clasare este nelegală prin încălcarea dispozțiilor art.286 alin.2 lit.d) Cod procedură penală, determinată de contrarietatea motivelor în fapt și în drept cuprinse în actul procesual atacat.
Ordonanţa de clasare este nelegală prin raportare la încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.327 C.pr.pen. referitoare la suficiența probelor. De lege lata, urmărirea penală are o structură trihotomică, compusă din trei etape obligatorii: o etapă in rem, de investigaţie cu privire la faptă, declanşată în baza actului de sesizare, chiar dacă subiectul activ este cunoscut, o etapă in personam de investigare a persoanei, după ce se configurează pe baze de probe bănuiala rezonabilă a comiterii faptei investigate şi o etapă de rezolvare a cauzei de către procuror.
Legiuitorul reglementează rezolvarea cauzei în capitolul V al titlului I “Urmărirea penală” din Partea specială a Codului de procedură penală, intitulat “Rezolvarea cauzelor şi sesizarea instanţei”. Astfel, potrivit art.327, “atunci când constată că au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate, procurorul (…) b) emite ordonanţa prin care clasează (…), potrivit dispoziţiilor legale”. Per a contrario, când atare condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ, dispoziţia de clasare nu poate fi legalmente emisă, neîndeplinirea condiţiilor afectând legalitatea ordonanţei de clasare. Condiţiile în discuţie nu vizează forma actului procesual prin care se rezolvă cauza în faza de urmărire penală prin ordonanţa de clasare, ci legalitatea procesuală intrinsecă a acestuia, astfel încât, din perspectiva naturii lor juridice, sunt condiţii de fond, ca urmare, constituie condiţii de fond pentru rezolvarea cauzei de către procuror:
- respectarea dispoziţiilor care garantează aflarea adevărului;
- caracterul complet al urmăririi penale;
- existenţa probelor necesare şi legal administrate. Respectarea dispoziţiilor privind aflarea adevărului constă în stricta conformitate a urmăririi penale cu principiul fundamental reglementat de prevederile art.5 C.p.p.
Astfel fiind, respectarea dispoziţiilor care garantează aflarea adevărului constituie premise sine qua non ale caracterului complet al urmăririi penale. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond mai sus arătate este inerentă examenului de legalitate procesuală a ordonanţei de clasare, realizat exclusiv de jurisdicţiile camerei preliminare, în exercitarea funcţiei judiciare reglementate de prevederile art.3 alin.1 lit.c) C.pr.pen.
În raport de interpretarea teleologică a prev. art.342 C.p.p., se impune concluzia că legiuitorul nu a intenţionat nicidecum ca simpla constatare a procurorului privind îndeplinirea condiţiilor edictate de art.327 C.p.p. să iasă din sfera contenciosului de legalitate al urmăririi penale efectuat de jurisdicţia camerei preliminare, de vreme ce aceasta din urmă a fost rationae legis concepută pentru a asigura legalitatea şi echitatea procesului penal şi pentru a înlătura orice act discreţionar al procurorului.
În raport de obiectul sesizării, din cele trei condiţii de fond ale actului prin care s-a soluţionat urmărirea penală, în funcţie de etapa procesuală a fazei de urmărire, judecătorul de cameră preliminară este ţinut în a verifica caracterul complet al urmăririi penale şi existenţa probelor necesare în realizarea principiului aflării adevărului, aspectele ce ţin de legalitatea probelor administrate şi legalitatea actelor de urmărire penală având aptitudinea de a fi supuse controlului jurisdicţiei camerei preliminare doar în situaţia în care s-a dispus punerea în mişcarea a acţiunii penale, cu inculpat în cauză.
În opinia judecătorului de camera preliminară, caracterul complet al urmăririi penale rezidă în abordarea de către organul de urmărire penală a tuturor tezelor probatorii care intra în obiectul probaţiunii, impus, în lumina prevederilor art.98 lit.a), c) şi d) C.p.p, de cadrul procesual obiectiv al urmăririi penale. Astfel, fiecărui element de tipicitate stabilit în norma încriminatoare, în raport de care s-a efectuat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a desfăşurat urmărirea penală, îi corespund una sau mai multe teze probatorii. Totalitatea acestor teze probatorii, corespondentă totalităţii elementelor de tipicitate ale infracţiunii pentru care s-a desfăşurat ancheta, conferă dimensiunea caracterului complet al urmăririi penale, reflectată în cantitatea probelor strânse şi administrate de organul de urmărire penală, potrivit art.100 alin.1 C.p.p.
Caracterul complet al urmăririi penale decurgând din administrarea de probe, în faza de anchetă, cu privire la totalitatea tezelor probatorii care intra în obiectul probaţiunii impus de cadrul procesual obiectiv al urmăririi penale, constituie premise sine qua non ale suficienței probelor, care fundamentează soluţia de clasare. Astfel fiind, identificarea oricăror patologii procesuale pe palierul caracterului complet al urmăririi penale atrage per se neîndeplinirea condiţiei de fond a suficientei probelor care fundamentează soluţia de clasare, acestea din urmă neputând de plano subzista în lipsa unei anchete complete, care să fi abordat probator toate tezele subsumate obiectului probaţiunii.
Examenul suficienței probelor, în acest stadiu procesual, se realizează prin prisma soluţiei concrete dispusă de procuror, dar subsumată realizării celeilalte condiţii esenţiale de fond şi anume aflarea adevărului.
În concret, în privinţa infracţiunii de pornografie infantilă, pornind de la conţinutul constitutiv al acesteia, judecătorul de cameră preliminară reţine că organul de urmărire penală nu a administrat mijloace de probă pentru a dovedi următoarele teze probatorii:
- administrarea probelor doar pentru susținerea încadrării juridice a pornografiei infantile prevăzute de art.374 alin.1 Cod penal, în condițiile în care se va considera că nu există suficiente probe care să susțină încadrarea juridică pe alin.2, în cadrul căreia infracțiunea se săvârșește printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor.
- determinarea tuturor persoanelor care au luat la cunoștință în mod direct și nemijlocit la săvârșirea infracțiunii, reaudierea acestora și, în caz de contrarietate, confruntarea acestora, indiferent de încadrarea juridică a infracțiunii.
- determinarea modalității concrete în care cel puțin un material pornografic a fost identificat într-un sistem informatic și determinarea vârstei persoanei implicate în materialele cu conținut sexual explicit.
- determinarea gradului de credibilitate a martorilor audiați și care vor fi reaudiați.
Pentru tezele probatorii indicate mai sus și pentru cele care vor rezulta în urma administrării probelor, organul de urmărire penală va folosi procedeele probatorii şi mijloacele de probă cele mai adecvate pentru epuizarea probatoriului: expertize tehnice judiciare, declaraţii, comisii rogatorii, simulare ipoteze de lucru etc.
Pentru considerente expuse anterior, în baza art. 341 alin. (7) pct.2 Cod procedură penală, constată legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale în dosarul nr.(…)/D/P/2021.
În baza art.341 alin.(7) pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite plângerea formulată de petenţii (…), (…) și (…), reprezentaţi legal prin directorul D.G.A.S.P.C Bihor, împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța nr.(…)/D/P/2021 din data de 08.07.2021 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea. Desființează solutia de clasare dispusă prin ordonanța nr. (…)/D/P/2021 din data de 08.07.2021 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Oradea și trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.
