Tribunalul Bihor, despre restituirea accesoriilor de 1,8 milioane de lei plătite de omul de afaceri Beneamin Rus: ”Dacă debitul principal poate fi considerat stins prin orice modalitate prevăzută de lege, ar fi un nonsens juridic ca accesoriile să poată fi stinse doar prin plată”

”Inclusiv persoana căreia i s-a stabilit răspunderea penală, aceasta fiind temeiul dobândirii calității sale de debitor față de A.N.A.F. poate beneficia de anularea accesoriilor dacă îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege” – este prevederea legală de care a ținut cont Tribunalul Bihor, care a decis, pe 23 august 2022, încetarea procesului penal în dosarul de evaziune fiscală a omului de afaceri orădean Beneamin Rus și restituirea a 1,8 milioane de lei plătite de acesta ca obligații accesorii la prejudiciul calculat de DNA Oradea.

Președinta completului de judecată, judecătoarea Georgeta Ciungan (foto dreapta), a observat că Rus beneficiază de o cauză de nepedepsire prin faptul că a achitat atât valoarea prejudiciului, cât și 20% din acesta, plus obligațiile accesorii. Magistratul a analizat prevederile legale în domeniu și a arătat că, în soluționarea acțiunii civile, instanța penală trebuie să hotărască și cu privire la eventuale cauze de stingere a prejudiciului, ”căci altfel s-ar mărgini la concluziile formale rezultate din stabilirea răspunderii penale, fără o jurisdicție veritabilă cu privire la acțiunea civilă”. Judecătoarea Ciungan a explicat că, ”dacă debitul principal poate fi considerat stins prin orice modalitate prevăzută de lege, ar constitui un nonsens juridic ca accesoriile să poată fi stinse doar prin plată”.

”Instanța penală poate și trebuie să analizeze incidența O.U.G. nr. 69/2020, cu modificări, pentru a stabili dacă inculpatul datorează accesorii sau acestea au fost stinse ca efect al amnistiei fiscale. Această chestiune juridică nu va fi tranșată în contextul art. 52 din C.p.p. privind chestiunile prealabile, ci în contextul soluționării acțiunii civile, care cade în jurisdicția deplină a instanței penale”, a arătat judecătoarea Georgeta Ciungan. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.

Astfel, instanța reține că inculpatul a depus la dosar dovada achitării cuantumului de 20% din prejudiciul stabilit în cauză, respectiv suma de 304.103,80 lei(…), sumă care se adaugă debitului deja achitat în faza de urmărire penală. (…) În cadrul fazei de cameră preliminară inculpatul (…) a făcut dovada plății obligațiilor accesorii în cuantum de 1.806.310 lei prin ordinul de plată nr. (…)/29.10.2021.

În consecință, instanța reține că inculpatul (…) beneficiază de cauza de nepedepsire prev. de art.10 alin.1 ind.1 din Legea nr.241/2005, în vigoare în perioada 4 aprilie 2021, până la data de 17 decembrie 2021, identificată ca lege mai favorabilă, care avea următorul conținut: ”În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.”

Drept urmare, în temeiul art. 396 alin. (6) C. pr. pen. raportat la art.16 lit.h) Cod procedură penală, cu aplicarea art.5 Cod penal, instanța va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul (…) privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal ( 60 de acte materiale) întrucât a intervenit o cauză de nepedepsire.

Dat fiind faptul că anterior s-a reținut că inculpatul (…) a achitat întreg prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii (obligații principale în cuantum de 1.520.519 lei și obligațiile accesorii în cuantum de 1.806.310 lei) și având în vedere că aceste obligații au fost stinse, prin plată, în cursul procesului penal, instanța, în baza art.397 rap.la art.25 Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de Statul Român, prin A.N.A.F.,Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva inculpatului (…) și a părții responsabile civilmente S.C. (…) S.R.L.

Referitor la cererea inculpatului (…) de a se constata că a intervenit în favoarea acestuia amnistia fiscală în privința obligațiilor accesorii în acord cu disp. art. IX din OUG nr.69/2020 și, în consecință, s-ar impune restituirea sumelor de bani achitate părții civile cu acest titlu, instanța retine următoarele:

Raportat la norma de drept solicitată a fi reținută în cauză, instanța constată ca la data de 13.09.2021 inculpatul a formulat o cerere de anulare a obligațiilor accesorii prin aplicarea art.IX din OUG nr.69/2020 (…)

Cererea formulată a fost respinsă de A.N.A.F. prin Decizia nr. (…) din 13.09.2021, în esență, pentru motivul că rechizitoriul DNA nu constituie titlu de creanță. Împotriva acestei decizii de respingere, inculpatul a formulat contestație (…). Contestația a fost respinsă de A.N.A.F. prin Decizia nr.(…)/14.12.2021 (…), în esență pentru motivul că solicitantul nu îndeplinește cumulativ condițiile prev. de art.IX din OUG nr.69/2020 întrucât acesta este înregistrat în evidențele fiscale cu obligații de plată principale și nu deține un titlu de creanță, prin aceasta întelegându-se hotărârea instanței penale rămasă definitivă.

Ordonanța nr. 69/2020 oferă debitorilor fiscali posibilitatea de a solicita anularea tuturor penalităților și dobânzilor până la 30 iunie 2022 – art. IX din Ordonanță. Această posibilitate este acordată și debitorului fiscal, persoană fizică, a cărui calitate provine dintr-un raport juridic de drept penal, acesta fiind acuzat de comiterea unei fapte de evaziune fiscală. Astfel, prin art. 1 alin. 6 lit. b) din Procedura privind anularea obligațiilor de plată accesorii aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2100/2020 se stabilește în mod expres că în categoria debitorilor care pot beneficia de anulare sunt incluse:

(…) b) persoanele cărora li s-a stabilit răspunderea solidară potrivit Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, denumit în  continuare Codul de procedură fiscală, sau răspunderea potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv legii penale, pentru obligațiile bugetare aferente perioadei anterioare datei de 51 martie 2020 inclusiv, indiferent de data emiterii deciziei de atragere a răspunderii sau a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de atragere a răspunderii;

Rezultă așadar că inclusiv persoana căreia i s-a stabilit răspunderea penală, aceasta fiind temeiul dobândirii calității sale de debitor față de A.N.A.F., poate beneficia de anularea accesoriilor dacă îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Totodată, în art. 6 alin. 6 din Procedura de lucru precitată se prevede că ”La acordarea facilității pentru obligațiile pentru care s-a atras răspunderea potrivit legii, pentru analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute la cap. II din ordonanța de urgență, organul fiscal care administrează obligațiile fiscale ale persoanei răspunzătoare are în vedere numai obligațiile ce îi revin acesteia, nu și pe cele ce revin debitorului principal.”

Așadar, pentru a determina dacă inculpatul (…), în calitate de persoană căreia i s-a stabilit răspunderea conform legii penale, poate beneficia de anularea accesoriilor se impune verificarea îndeplinirii condițiilor de mai sus în persoana acestuia:

Rezultă că inculpatul (…) este debitorul unei creanțe bugetare principale, restanta la data de 31 martie 2020, dat fiind faptul că prejudiciul s-a născut de la data săvârșirii faptei de natură penală și nu de la data în care este constatată persoana responsabilă și îndeplinește toate condițiile de fond pentru a se putea dispune anularea accesoriilor fiscale, spre deosebire de momentul la care i-a fost respinsă o atare cerere de către organul fiscal întrucât s-a constatat că inculpatul figura cu obligații fiscale de plată principale la data de 13.09.2021.

În cauzele în care sunt incidente fapte ce țin de sfera ilicitului penal, partea civilă nici nu ar putea emite acte administrativ-fiscale cu caracter executoriu (contestabile, desigur, în fața instanțelor de contencios administrativ), pentru argumentul decisiv că prejudiciul fiscal (ca orice alt prejudiciu) rezultat din săvârșirea unei infracțiuni va fi stabilit exclusiv de instanța penală, după și în raport de soluționarea acțiunii penale, spre deosebire de celelalte impuneri  fiscale care intră în atribuțiile administrației fiscale. De altfel, acesta este și rolul juridic al constituirii de parte civilă, respectiv de a declanșa acțiunea civilă împotriva celor care răspund pentru acoperirea prejudiciului conform legii civile, cu scopul obținerii unei hotărâri judecătorești care să constituie titlu executoriu; când infracțiunea este originea prejudiciului, iar această împrejurare este cunoscută, administrația fiscală nu are opțiunea de a emite un titlu executoriu (contestabil în fața instanței de contencios administrativ), ci doar opțiunea sesizării organelor judiciare pentru a transporta acțiunea civilă în fața instanței penale. Din această perspectivă, administrația fiscală nici nu putea să răspundă altfel, decât dacă ar fi emis anterior decizii de impunere, fără să cunoască caracterul ilicit penal al evenimentului juridic originar. Din aceleași motive, odată sesizate organele judiciare și declanșată acțiunea civilă, nu va putea curge termenul de prescripție împotriva creditorului – parte civilă.

O abordare distinctă se va realiza și din perspectiva competenței de a fi analizată incidența amnistiei fiscale în afara unui titlu executoriu sau doar după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești care tranșează acțiunea civilă, stabilind existența datoriei principale și a accesoriilor.

Instanța penală este singura în măsură să stabilească răspunderea penală și apoi răspunderea civilă, în strânsă legătură cu prima. În soluționarea acțiunii civile, instanța penală trebuie să hotărască și cu privire la eventuale cauze de stingere a prejudiciului, căci altfel s-ar mărgini la concluziile formale rezultate din stabilirea răspunderii penale, fără o jurisdicție veritabilă cu privire la acțiunea civilă.

De altfel, atât presupusul prejudiciu, cât și presupusul beneficiu (amnistia fiscală) sunt cerute/acordate de către partea civilă (statul) și trebuie cântărite în aceeași procedură; orice altă rezolvare ar produce fracturi juridice ireparabile și ar constitui impedimente serioase în aplicarea disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât ar înlătura de la acest beneficiu procesual, reprezentat de cauza de nepedepsire, pe inculpații care nu au achitat o parte din prejudiciu (accesoriile), parte care apoi s-ar considera că nici nu era cerută de către partea civilă.

Urmărind textele din cuprinsul O.U.G. nr. 69/2020, instanța constată că pentru a fi incident beneficiul anulării accesoriilor (forma amnistiei fiscale), ipotezele privesc, în esență, ca toate obligațiile bugetare principale restante să fie stinse prin orice modalitate prev. de art. 22 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală, unde amnistia fiscală este prevăzută ca modalitate de stingere a obligației, fiind o modalitate expres prevăzută de lege. Prin urmare, dacă debitul principal poate fi considerat stins prin orice modalitate prevăzută de lege, ar constitui un nonsens juridic ca accesoriile să poată fi stinse doar prin plată.

Se reține, așadar, că instanța penală poate și trebuie să analizeze incidența O.U.G. nr. 69/2020, cu modificări, pentru a stabili dacă inculpatul datorează accesorii sau acestea au fost stinse ca efect al amnistiei fiscale. Această chestiune juridică nu va fi tranșată în contextul art. 52 din C.p.p. privind chestiunile prealabile, ci în contextul soluționării acțiunii civile, care cade în jurisdicția deplină a instanței penale.

Astfel, având în vedere că posibilitatea de a beneficia de amnistie este limitată temporal (în sensul în care persoana vizată poate depune cererea de anulare doar până în 30 iunie 2022), s-ar crea o discriminare între cei care vor reuși să obțină o hotărâre penală definitivă până la acest moment și cei care, deși au achitat debitul principal si chiar si accesoriile, din motive exterioare lor, nu ar reuși să obțină o astfel de hotărâre definitivă. S-ar ajunge astfel la o încălcare a art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii pentru că, deși ambele categorii de persoane au achitat prejudiciul, doar unii dintre ei pot beneficia de facilitatea fiscală a amnistiei. Ritmul de lucru al organului judiciar nu este controlabil de către justițiabil (suspect sau inculpat) și prin urmare el nu poate suferi consecințele juridice ale acestuia.

În același sens, prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 (Publicată în M. Of. 363/2011. Decizia se referea la art. 74 ind. 1 Cod penal), Curtea Constituțională a reținut că: „în cauza de față, tratamentul juridic de clemență opozabil învinuiților sau inculpaților care solicită reducerea pedepsei la jumătate, aplicarea unei pedepse cu amenda ori a unei sancțiuni cu caracter administrativ, nu este justificată de situația diferită în care s-ar afla făptuitorii, ci de celeritatea soluționării cauzei. Stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei, este in contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, conform căruia, la situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Astfel, durata procesului și finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, complexitatea cazului și alte împrejurări care pot să întârzie sau nu soluționarea cauzei. De asemenea, în numeroase cazuri, durata proceselor nu depinde numai de atitudinea părților care pot formula sau nu cereri diverse sau se pot afla în situații de natură obiectivă, ci se datorează unor alte circumstanțe, care țin de organizarea justiției și de gradul de încărcare a rolurilor instanțelor judecătorești.”

Or, în prezenta cauză, se reține că inculpatul a depus toate diligentele pentru a beneficia de facilitatea fiscală, a formulat cerere pe cale separată, dar și în fața instanței penale în termenul prevăzut de lege, și-a îndeplinit toate obligațiile fiscale restante și, în ansamblu, atitudinea sa fiscală se circumscrie condițiilor cumulative prev. de art. IX din O.U.G. nr. 69/2020, beneficiu care impune a fi extins și asupra persoanei responsabile civilmente S.C. (…) S.R.L, întrucât creanța este unică și doar răspunderea poate fi una solidară și poate implica mai mulți debitori.

În consecință, potrivit art.IX din OUG nr.69/2020 instanța va constatata că sunt anulate obligațiile accesorii în cuantum de 1.806.310 lei raportate la debitul principal în cuantum de 1.520.519 lei.

Conform art. 150 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, ”ori de câte ori, prin actele emise de organele judiciare, rezultă că persoana care a efectuat plata nu datorează sumele achitate, acestea se restituie. în acest caz, dreptul la restituire se naște la data comunicării actului de către organul judiciar.”

Având în vedere că inculpatul a făcut dovada achitării sumei de 1.806.310 lei cu titlu de obligații accesorii, asupra acestora s-a reținut anterior incidența amnistiei fiscale, după data de mai 2020, instanța urmează să dispună restituirea acestei sume de bani către inculpatul (…) ca fiind o plată nedatorată.

PRECIZARE: O parte din sublinieri și marcarea unor fragmente din sentință aparțin redacției BihorJust.

CITIȚI și ANAF, obligată să-i restituie 1,8 milioane de lei omului de afaceri Beneamin Rus | Tribunalul Bihor a încetat procesul de evaziune în care acesta a fost inculpat