Tribunalul Uniunii Europene a confirmat, miercuri, decizia Comisiei privind aprobarea ajutorului pentru salvare de 36.660.000 de euro acordat de România companiei aeriene TAROM. ”Acest ajutor este compatibil cu piața internă deoarece vizează evitarea dificultăților sociale pe care o întrerupere a serviciilor TAROM ar risca să le determine pentru conectivitatea unor regiuni ale României”, a explicat instanța europeană.
PE 19 februarie 2020, România a notificat Comisiei Europene un plan de ajutor pentru salvarea TAROM, care consta dintr-un împrumut de 36,6 milioane de euro acordat companiei aeriene pentru finanțarea nevoilor în lichidități ale acesteia. Împrumutul putea fi rambursat după 6 luni, cu posibilitatea unei rambursări parțiale anticipate.
Fără să deschidă procedura formală de investigare, Comisia a calificat măsura notificată ca fiind ajutor de stat compatibil cu piața internă.
Compania aeriană Wizz Air Hungary Zrt. a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii, respinsă de Camera a zecea extinsă a Tribunalului. În hotărârea pronunțată, instanța a făcut precizări cu privire la examinarea compatibilității ajutoarelor pentru salvare și restructurare cu piața internă în raport cu condiția prevăzută de orientări potrivit căreia asemenea ajutoare trebuie să contribuie la un obiectiv de interes comun. ”Tribunalul analizează de asemenea, în mod inedit, condiția „pentru prima și ultima dată” a ajutoarelor pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate”, se arată în comunicatul instanței continentale.
Aprecierea Tribunalului European – extrase
Tribunalul respinge, în primul rând, motivele de anulare întemeiate pe o eroare de drept pe care Comisia ar fi săvârșit-o prin faptul că a decis să nu deschidă procedura formală de investigare, în pofida îndoielilor pe care ar fi trebuit să le aibă în cadrul aprecierii preliminare a compatibilității ajutorului notificat cu piața internă.
În această privință, reclamanta (Compania aeriană Wizz Air Hungary Zrt – n.n.) a susținut în special că această constatare a compatibilității ajutorului notificat cu piața internă era contrară față de două dintre condițiile prevăzute de orientări pentru ca un ajutor pentru salvare în favoarea unei întreprinderi aflate în dificultate să poată fi considerat ca fiind compatibil cu piața internă, și anume 1) condiția referitoare la contribuția măsurii de ajutor la un obiectiv de interes comun și 2) condiția „pentru prima și ultima dată” a ajutoarelor pentru salvare și restructurare. Potrivit reclamantei, nerespectarea condițiilor menționate ar fi revelator de îndoieli care ar fi trebuit să determine Comisia să deschidă procedura formală de investigare.
Potrivit Tribunalului, deși statul membru în cauză trebuie să demonstreze că ajutorul vizează prevenirea unor dificultăți sociale sau remedierea unei disfuncționalități a pieței, nu are obligația să demonstreze că, în lipsa măsurii de ajutor, s-ar produce în mod necesar anumite consecințe negative, ci doar că acestea riscă să se producă.
Tribunalul constată că, ținând seama de starea inadecvată a infrastructurilor rutieră și feroviară din România, Comisia avea dreptul să considere că conectivitatea regională prin intermediul rutelor aeriene interne și conectivitatea internațională asigurate de TAROM constituiau un serviciu important, a cărui perturbare risca să determine grave dificultăți sociale sau să constituie o disfuncționalitate a pieței.
Tribunalul, examinând diferitele argumente invocate de reclamantă, concluzionează că acestea nu sunt de natură să repună în discuție analiza Comisiei care confirmă importanța TAROM pentru conectivitatea unor regiuni ale României, precum și impactul semnificativ pe care o disfuncționalitate a acesteia l-ar fi avut asupra acestor regiuni.
Tribunalul amintește că (…) asemenea ajutoare trebuie să fie acordate întreprinderilor aflate în dificultate doar pentru o singură operațiune de restructurare.
În această privință, Tribunalul observă că, deși TAROM a beneficiat până în anul 2019 de punerea în aplicare a unui ajutor de restructurare sub forma unui împrumut și a mai multor garanții referitoare la alte împrumuturi subscrise de aceasta, nu este mai puțin adevărat că acest ajutor fusese acordat între anii 1997 și 2003 și că garanțiile aferente împrumutului fuseseră toate solicitate imediat după acordarea lor. Întrucât transferul efectiv de resurse nu este decisiv pentru stabilirea datei acordării ajutorului, prima ipoteză prevăzută la punctul 71 din orientări, și anume curgerea unui termen de cel puțin 10 ani de la data acordării ajutorului de restructurare anterior era, în consecință, demonstrată.
Tribunalul respinge deopotrivă argumentul reclamantei potrivit căruia împrejurarea că ajutorul de restructurare acordat TAROM între anii 1997 și 2003 a fost pus în aplicare până în anul 2019 ar avea semnificația că planul de restructurare, care era legat de acest ajutor, a avut de asemenea o durată până în anul 2019.
Având în vedere cele ce precedă, Tribunalul respinge și criticile reclamantei întemeiate pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin faptul că nu a deschis procedura formală de investigare, în pofida îndoielilor pe care ar fi trebuit să le aibă cu ocazia aprecierii preliminare a condiției „pentru prima și ultima dată” a ajutoarelor pentru salvare și restructurare.
În al doilea rând, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare ce revine Comisiei și, în consecință, acțiunea în totalitate.
DOCUMENT – Hotărârea în cauza T-718/20, Wizz Air Hungary/Comisia (TAROM – ajutor pentru salvare):