Titlul problemei de drept: Trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ. se dispune prin încheiere pronunțată în ședință publică sau în cameră de consiliu?
- Materia: civil
- Subcategoria: pretenții, cauze societare, insolvență și preinsolvență, alte tipuri de cauze
- Obiect ECRIS: pretenții, alte cereri
- Acte normative incidente: art. 17, art. 200 alin. 2, art. 527, art. 532, art. 536, art. 402 C. proc. civ.
- Cuvinte cheie: ședință publică, cameră de consiliu, competență specializată, procedură necontencioasă.
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Art. 200 C. proc. civ. prevede:
- (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 C. proc. civ.
- (2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea, dispune prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.
Potrivit art. 17 C. proc. civ., ședințele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege.
Art. 527 C. proc. civ. stabilește că cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți.
Potrivit art. 532 alin. (1) C. proc. civ., cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea petentului și a persoanelor arătate în cerere, dacă legea o impune. În caz contrar, judecata se va face cu sau fără citare, la aprecierea instanței.
Art. 536 C. proc. civ. prevede:
- (1) Dispozițiile art. 527-535 C. proc. civ. referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii.
- (2) Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți.
Potrivit art. 402 C. proc. civ., hotărârea se poate pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.
Cu titlu preliminar, menționăm că în materialul comunicat s-a menționat că aspectul care a determinat divergențe de jurisprudență vizează caracterul ședinței de judecată în care se pronunță încheierea de trimitere a dosarului completului specializat competent sau, după caz secției specializate competente din cadrul instanței sesizate, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (2) C. proc. civ.
Față de prevederile art. 402 C. proc. civ, apreciem că pronunțarea încheierii se va realiza în ședință publică sau prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.
În realitate, din motivele expuse în susținerea punctelor de vedere divergente, a rezultat caracterul neunitar al soluțiilor privind caracterul ședinței de judecată în care se dă încheierea vizată de art. 200 alin. 2 C. proc. civ. (finalizate cu pronunțarea încheierii menționate).
Apreciem că, în lipsa unei prevederi exprese referitoare la desfășurarea ședinței de judecată în camera de consiliu, încheierea prin care completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune trimiterea dosarului completului specializat sau, după caz, secției specializate competente va fi dată în ședință publică sau în cameră de consiliu, după caz, în funcție de procedura concretă de soluționare a cererii formulate, care se va determina în raport de caracterul său contencios sau, după caz, necontencios.
Concluzia anterior menționată se fundamentează pe teza potrivit căreia caracterul contencios sau necontencios al procedurii se stabilește în funcție de finalitatea urmărită prin introducerea cererii formulate.
Finalitatea menționată poate consta în stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, caz în care procedura va avea caracter contencios, iar ședința va fi publică.
Pe de altă parte, în măsura în care cererea nu urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de altă persoană, ci o altă finalitate, cum este cazul cererilor menționate exemplificativ la art. 527 C. proc. civ., ședința se va desfășura în camera de consiliu, potrivit dispozițiilor art. 532 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, caracterul necontencios al procedurii nu se poate deduce din scopul urmărit printr-o etapă a procedurii, cum este cazul verificării și regularizării cererii, ci din natura cererii, care poate fi după caz, contencioasă sau necontencioasă.
Soluția se întemeiază pe art. 527 C. proc. civ. care, determinând domeniul de aplicare a procedurii, se raportează la finalitatea cererii, cât și pe art. 536 alin. (1) teza finală din același act normativ care fac referire la caracterul necontencios al cererii. Ca atare, scopul urmărit prin procedura de verificare și regularizare a cererii nu este de natură să imprime cererii un alt caracter decât acela care rezultă din natura sa.
De altfel, în sprijinul soluției menționate vine și un argument de topografie a textelor, art. 200 cu denumirea marginală “Verificarea cererii și regularizarea acesteia” fiind situat în secțiunea a 2-a din Capitolul I Titlul I al Cărții a II-a privind Procedura contencioasă.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că încheierea prin care completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune trimiterea dosarului completului specializat sau, după caz, secției specializate competente va fi dată în ședință publică sau în cameră de consiliu, după caz, în funcție de procedura concretă de soluționare a cererii formulate, având caracter contencios sau, după caz, necontencios. Pronunțarea încheierii se va realiza însă în ședință publică sau prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, în acord cu prevederile art. 402 C. proc. civ.
În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia INM.
În opinie minoritară, s-a apreciat că încheierea prin care completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune trimiterea dosarului completului specializat sau, după caz, secției specializate competente va fi dată în camera de consiliu. În sprijinul opiniei menționate, s-a argumentat că soluția se impune pentru identitate de rațiune, în raport de dispozițiile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluționează prin încheiere dată în camera de consiliu, astfel că și încheierile pronunțate în etapele anterioare ar trebui să fie date în camera de consiliu, în raport de caracterul unitar al procedurii.
Această temă a fost discutată în cadrul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Pitești, în perioada 14-15 noiembrie 2019.
