Cascada, peştera, ceramica albă, via ferrata, rafting sunt doar câteva dintre minunile create de natură sau de oamenii locului care au contribuit ca numele comunei Vadu Crişului să fie cunoscută atât în ţară, cât şi peste hotare. Din luna aprilie, numele comunei de pe valea Crişului Repede a ajuns şi pe Muntele Everest.
Cele mai bune lucruri din viață sunt oamenii pe care îi iubim, locurile în care am fost și amintirile pe care le-am făcut pe parcurs. „Urcă pe munți nu pentru ca lumea să te vadă, ci pentru a putea vedea lumea”, a spus David McCullough Jr. Inspirat de aceste gânduri, un tânăr din Vadu Crişului a ajuns la o înălţime de peste 6.000 de metri altitudine, pentru că munții inspiră uimire oricărei persoane umane care are un suflet.
Kovaci Ioan, baiatul lui Mari Iani, cum este cunoscut în localitate, este fiul satului Vadu Crişului.
„De vreo şapte ani, mi-a venit un gând, să mă duc în Nepal, pe Everest”, ne relatează inginerul de 39 de ani. „Având la serviciu proiecte, una, alta, ani la rând am rămas doar la faza să fac un calcul cât m-ar costa drumul, cum ar trebui să mă pregătesc pentru o astfel de ieşire, să ajung până în Everest Base Camp şi să atac vârful de 6.189 metri care se numeşte Island Peak”. Island Peak (Imja Tse) este situat în apropierea Everestului și este o destinație foarte populară în Nepal atât pentru trekkeri, cât și pentru alpiniști, fiind abordat pentru aclimatizare de cei care urcă optmiarii din jur.
„Lucrez ca inginer, iar anul acesta terminând mai repede cu proiectele, am văzut că mă încadrez în timp ca în această primăvară să pot planifica ieşirea în Nepal. Ca paranteză, în se poate urca doar primăvara şi toamna, iarna e mult prea rece. Desigur, înainte de a mă aventura, am făcut pregătire pentru a mă acomoda, alergare, pentru că la înălţime eşti în lipsă de oxigen, urcări în Munţii Piatra Craiului, dormit în refugii în frig, mers pe trasee prin ţară etc. După 3-4 luni de pregătire, am plecat din Bucureşti pe 15 martie, am schimbat patru avioane până am ajuns în Nepal, într-un aeroport mai mic, care e la peste 2.000 de metri altitudine. Pentru a ajunge în Everest Base Camp sunt formate nişte sate mai mici, cam la fiecare zi de urcare, 5-8 ore de mers, unde te poţi caza, poţi să mănânci. Este foarte important să calculezi la grame ce greutate duci cu tine, îmbrăcăminte, ciocolată etc. sau poţi să închiriezi ghid sau porter. Eu am dus cam 8 kg cu mine, haine, încălţăminte uşoară. De la 4.000 de metri a apărut şi zăpada. Pentru a ataca vârful am avut un ghid, am închiriat echipament, am cerut aviz de la Asociaţia Montană a Nepalului, care îţi dă permis, diplomă de asceniune, dacă reuşeşti. De pe vârf, pe 360 de grade, sunt la vedere Nuptse, Lhotse, Lhotse Middle Peak, Lhotse Shar, Cho Polu, întunecatul Makalu și frumoasa piramidă care taie văzduhul, cel mai frumos munte din lume”.
Ce senzaţie ai avut când ai ajuns la peste 6.000 de metri, am întrebat.
„Este ca un vis! Când ajungi acolo, în munţii ăia, peisajul, atmosfera, liniştea, oamenii călduroşi te fac să simţi că eşti în ceruri, că pluteşti. Creierul cu greu poate procesa frumusețea acestor munți. Este una dintre cele mai frumoase rute, care te conduce către cea mai cunoscută destinaţie a lumii montane, Muntele Everest. În văile Khumbu și Imja, Everest și celelalte vârfuri din partea de est a Munților Himalaya domină văzduhul.”
Cred că cea mai mare realizare a unei asemenea ascensiuni este că te ajută să visezi…Omul întors acasă de pe Island Peak știe că va încerca să urce mai sus. Succes!
Ioan HASAS
