Curtea de Justiție precizează în Hotărârea în cauza C-560/20 |-Landeshauptmann von Wien (Reîntregirea familiei cu un minor refugiat) din 30 ianuarie că un refugiat minor neînsoțit are dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi chiar dacă a devenit major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. Reîntregirea familiei trebuie extinsă în mod excepțional la o soră majoră atunci când aceasta necesită asistența permanentă a părinților săi din cauza unei boli grave. În caz contrar, refugiatul ar fi, de facto, privat de dreptul său la reîntregirea familiei cu părinții săi. Acest drept nu poate fi supus condiției ca refugiatul minor sau părinții săi să dispună de o locuință, de o asigurare de sănătate, precum și de resurse suficiente pentru ei și pentru soră.
În urma obținerii de către un sirian minor neînsoțit a statutului de refugiat în Austria, părinții săi, precum și sora sa majoră au dorit să obțină permise de ședere în acest stat pentru a i se putea alătura. Autoritățile austriece au respins aceste cereri, pentru motivul că, ulterior depunerii lor, tânărul sirian a devenit major, precum și cereri ulterioare de reîntregire a familiei. Părinții și sora au contestat acest din urmă refuz la Tribunalul Administrativ din Viena. Acesta a solicitat Curții de Justiție să interpreteze Directiva privind dreptul la reîntregirea familiei1. El arată, printre altele că, din cauza unei paralizii cerebrale, sora depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, astfel încât aceștia nu ar putea
să o lase singură în Siria.
<<Tribunalul Administrativ din Viena a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1)Părinții, resortisanți ai unei țări terțe, ai unui refugiat care și‑a depus cererea de azil în calitate de minor neînsoțit și căruia i s‑a acordat azil cât timp era minor, pot continua să se prevaleze de articolul 2 litera (f) coroborat cu articolul 10 alineatul (3) litera (a) din [Directiva 2003/86] atunci când refugiatul a împlinit vârsta majoratului după ce i s‑a acordat azilul, dar în cursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere părinților săi?
2)În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este necesar ca, în acest caz, părinții resortisantului unei țări terțe să respecte termenul stabilit în Hotărârea [din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 61], de depunere a unei cereri de reîntregire a familiei «în principiu, […] într‑un termen de trei luni calculat de la data la care minorului în cauză i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat»?
3)În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, surorii majore a unui refugiat recunoscut, resortisantă a unei țări terțe, trebuie să i se elibereze un permis de ședere direct în temeiul dreptului Uniunii atunci când, în cazul refuzului eliberării unui permis de ședere surorii majore a refugiatului, părinții acestuia ar fi de facto obligați să renunțe la dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86], întrucât, din cauza stării sale de sănătate, această soră majoră a refugiatului necesită în mod obligatoriu îngrijire permanentă din partea părinților săi și, pentru acest motiv, nu poate rămâne singură în țara de origine?
4) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, care sunt criteriile care trebuie luate în considerare pentru a aprecia prezentarea unei astfel de cereri de reîntregire a familiei în termen, «în principiu» în termenul de trei luni în sensul considerațiilor cuprinse în Hotărârea [din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 61)]?
5)În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, părinții refugiatului pot continua să se prevaleze de dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86] atunci când între data la care minorului i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat și data cererii lor de reîntregire a familiei s‑au scurs trei luni și o zi?
6) În cadrul unei proceduri de reîntregire a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86], un stat membru poate în principiu să impună părinților refugiatului îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din [această directivă]?
7)Impunerea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva [2003/86] este condiționată, în cadrul unei reîntregiri a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din [această directivă], de aspectul dacă, în sensul articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf din [directiva menționată], cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termen de trei luni de la data recunoașterii statutului de refugiat?”>>
Curtea de Justiție reamintește că directiva acordă o protecție specifică refugiaților. Din cauza vulnerabilității lor deosebite, aceasta favorizează în mod specific refugiații minori neînsoțiți prin acordarea dreptului la reîntregirea familiei cu părinții lor.
În primul rând, Curtea statuează că un refugiat minor neînsoțit, devenit major în cursul procedurii referitoare la cererea de reîntregire a familiei cu părinții săi, are dreptul la o asemenea reîntregire. Astfel, acest drept nu poate depinde de celeritatea mai mare sau mai mică cu care cererea este examinată. Prin urmare, cererea nu poate fi respinsă pentru motivul că refugiatul nu mai este minor la data deciziei referitoare la această cerere.
În al doilea rând, Curtea arată că, din cauza bolii surorii refugiatului minor, în cazul în care ea nu ar beneficia de reîntregirea familiei cu acesta din urmă în același timp cu părinții săi, refugiatul ar fi, de facto, privat de dreptul său la reîntregirea familiei cu aceștia, dat fiind că este imposibil pentru părinții săi să se alăture fiului lor fără a-și duce fiica împreună cu ei. Or, un asemenea rezultat ar fi incompatibil cu caracterul necondiționat al acestui drept și ar pune în discuție efectul util al acestuia, încălcând atât obiectivul Directivei privind dreptul la reîntregirea familiei, cât și cerințele care decurg din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care vizează respectarea vieții private și de familie, precum și drepturile minorului, pe care trebuie să le garanteze directiva menționată.
Curtea constată, în al treilea rând, că nu se poate impune nici refugiatului minor, nici părinților săi să dispună pentru ei înșiși și pentru sora grav bolnavă de o locuință suficient de mare, de o asigurare medicală, precum și de suficiente resurse. Astfel, unui refugiat minor neînsoțit îi este practic imposibil să îndeplinească asemenea condiții. De asemenea, este extrem de dificil pentru părinții unui atare minor să îndeplinească aceste condiții înainte chiar de a se alătura copilului. Prin urmare, a condiționa posibilitatea reîntregirii familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor de respectarea condițiilor menționate ar echivala în realitate cu privarea acestor minori de dreptul lor la o asemenea reîntregire.
“Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
1)Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un drept la reîntregirea familiei să poată fi întemeiat pe această dispoziție și pentru a putea beneficia astfel de condițiile mai favorabile prevăzute de aceasta, dispoziția menționată nu impune rudelor de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale unui refugiat minor neînsoțit să depună cererea de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta din urmă într‑un anumit termen, atunci când refugiatul respectiv este încă minor la data depunerii acestei cereri și devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
2) Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că impune acordarea unui permis de ședere surorii majore a unui refugiat minor neînsoțit, care este resortisantă a unei țări terțe și care, din cauza unei boli grave, depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, în cazul în care refuzul de a acorda acest permis de ședere ar conduce la privarea refugiatului respectiv de dreptul său la reîntregirea familiei cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă, conferit de această dispoziție.
3) Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate impune ca, pentru a putea beneficia de dreptul la reîntraegirea familiei cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă în temeiul acestei dispoziții, un refugiat minor neînsoțit sau rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, independent de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termenul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă.”
Decizia CJUE: https://curia.europa.eu/juris/document/
