În cadrul întâlnirii președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul contencios
administrativ și fiscal din 22 – 23 mai 2023 s-a pus problema în practica judiciară a Curții de Apel București – Secțiile a VIII-a contencios administrativ, s-au identificat două abordări cu privire la validitatea cererii de chemare în judecată transmisă pe cale electronică.
Într-o primă opinie, s-a considerat că nu este necesar ca o cerere de chemare în judecată semnată, transmisă instanţei prin poştă electronică (e-mail) în formă scanată, să fie
prezentată în original pentru a fi considerată validă şi pentru a se evita anularea; o astfel de cerere învestește instanţa judecătorească în mod legal.
În acest sens, se arată că prin încheierea din 10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 5086/2/2022/a1, a
fost admisă cererea de reexaminare formulată de partea reclamantă, s-a revenit asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată formulate de partea reclamantă şi s-a retrimis
cauza completului iniţial învestit. În motivarea încheierii respective s-a arătat că: «În ceea ce priveşte chestiunea semnării cererii de chemare în judecată, Curtea constată că, pe exemplarul ataşat în dosar, se identifică o semnătură olografă executată în partea finală a înscrisului respectiv. Într-adevăr, înscrisul amintit nu poartă semnătura executată în original, ci reprezintă scanarea cererii de chemare în judecată, aceasta fiind transmisă Curţii de Apel Bucureşti prin poştă electronică.
O astfel de conduită este însă permisă reclamantului, potrivit art. 199 alin. 1 CPC „Cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poştă,
curier, fax sau scanată şi transmisă prin poştă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează şi primeşte dată certă prin aplicarea ştampilei de intrare”.
Aşadar, legiuitorul a permis învestirea instanţei de judecată şi prin intermediul unui înscris care să nu reprezinte originalul cererii de chemare în judecată, ci o scanare a sa în
scop de transmitere prin poştă electronică. Formal, raportat la disp. art.194 lit. f) CPC, acea cerere de chemare în judecată este semnată, astfel că norma juridică amintită nu reiese a fi fost încălcată. Nu este de exclus posibilitatea ca judecătorul să efectueze o verificare a însuşirii în mod efectiv a conţinutului cererii de chemare în judecată de către persoana care figurează în calitate de reclamant, prin solicitarea de semnare în original a înscrisului respectiv.
Într-o astfel de situaţie, însă, judecătorul nu va urmări complinirea unei menţiuni care lipseşte din conţinutul cererii de chemare în judecată, forma scanată a cererii respective indicând existenţa semnăturii, ci de a evita frauda sau de a înlătura dubiul cu privire la manifestarea de voinţă a reclamantului, iar, în situaţia în care dubiul cu privire la veridicitatea semnăturii existente în conţinutul cererii de chemare în judecată ar persista, judecătorul păstrează remediul suspendării judecăţii în cond. art. 242 CPC.
În consecinţă, din moment ce respectiva cerere de chemare în judecată conţine formal o semnătură executată în finalul său, iar transmiterea sa prin poştă electronică în formă
scanată este permisă de art. 199 alin. 1 CPC, sancţiunea anulării în cond. art.200 CPC nu este incidentă.».
Într-o altă opinie, nu s-a acceptat că îndeplinesc cerinţele art. 194 Cod procedură civilă acele cereri de chemare în judecată care îşi prezintă menţiunile în formă scanată.
Drept urmare, s-a dispus sancţiunea anulării cererilor, în măsura în care nu sunt semnate şi în original. Spre exemplu, prin sentinţa civilă nr. 1443/19.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 8356/2/2021, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
În motivare, s-au reţinut următoarele argumente: «Potrivit art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura.
Art. 196 din Codul de procedură civilă prevede că „(1) Cererea de chemare în judecat care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.”.
Semnătura este necesară întrucât, pe de o parte, certifică manifestarea de voinţă a reclamantului de a declanşa procesul, iar, pe de altă parte, certifică conţinutul cererii de
chemare în judecată. Din dispoziţiile legale redate anterior rezultă că sancţiunea pentru lipsa elementelor esenţiale ale cererii de chemare în judecată este nulitatea.
Curtea reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al cererii de chemare în judecată care să cuprindă semnătura olografă a reclamantului, deși, în conformitate cu
prevederile art. 196 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată în original, sub sancțiunea anulării.
Reclamantul nu a comunicat instanței un exemplar original al cererii de chemare în judecată și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă,
cererea necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanța de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.».
În sens similar, prin încheierea din 15.09.2022, definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 4207/2/2022, a
fost anulată cererea de chemare în judecată.
În motivare, au fost reţinute următoarele considerente relevante: «Dispoziţiile art. 194 C.p.c. impun semnarea cererii de chemare în judecată în original, obligaţie neîndeplinită în prezenta cauză. Prevederile art. 148 C. pr. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, cererea putând fi formulată, potrivit alin. (2), şi prin înscris în formă electronică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001, însă nici acest înscris în formă electronică nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.
Trimiterea unei cereri în formă scanată sau în copie ori fotocopie, prin poştă electronică sau printr-o altă modalitate care nu asigură depunerea cererii în formă scrisă şi în
original, nu poate respecta cerinţa formei scrise prevăzute de lege care implică, în mod obligatoriu, şi semnătura în original a titularului cererii. Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părţi, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Importanţa semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat şi că exprimă manifestarea de voinţă a acesteia cu privire la conţinutul actului.
Aşadar, semnarea cererii nu are ca scop exclusiv identificarea persoanei care o formulează, ci şi asumarea consecinţelor acesteia, astfel că prevederile Codului de procedură
civilă, precum şi cele ale Regulamentului de ordine interioară, care permit depunerea actelor de sesizare a instanţei şi prin fax sau alte mijloace electronice, nu elimină pentru asemenea ipoteze cerinţa semnăturii în original. Posibilitatea formulării şi transmiterii cererii prin mijloace electronice (art. 148 alin. 2, art. 199 alin. 1 Cod procedură civilă) vizează
celeritatea comunicării cu instanţa, însă nu înlătură obligaţia acesteia de a verifica, pe de o parte, identitatea titularului, iar pe de altă parte, faptul că acesta şi-a însuşit conţinutul
cererii prin aplicarea semnăturii originale.
În concluzie, semnătura de pe cererea adresată instanţei trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001,
neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată, în acest sens fiind şi practica judiciară.
Pe de altă parte, faptul că legea permite formularea cererii şi prin înscris în formă electronică (art. 148 alin. 2 Cod procedură civilă), nu poate atrage interpretarea că un
document scanat sau fotocopiat îndeplineşte cerinţele legale, întrucât înscrisul în formă electronică se supune dispoziţiilor legii speciale, potrivit art. 267 Cod procedură civilă,
respectiv Legii nr. 455/2001. Pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existenţa semnăturii) este necesar ca acestuia să îi fie ataşată o semnătură electronică, noţiune definită şi reglementată de art. 5 din Legea nr. 455/2001, cerinţe care în speţă nu sunt satisfăcute.».
În urma consultării judecătorilor celor două secții, nu s-a conturat o majoritate semnificativă în susţinerea uneia dintre cele două opinii expuse.
În opinia INM, potrivit art. 194 alin. 1 lit. f Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă semnătura celui care o formulează. Noțiunea de ”semnătură” nu este definită de lege și de aceea ea are înțelesul din limbajul comun, de semn legat în mod unic și direct de semnatar și care asigură identificarea acestuia.
Această condiție a legăturii unice și directe dintre semnătură și semnatar și care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obișnuit prin executarea olografă a
semnăturii (scriere de mână). Ea se poate face însă și pe calea semnăturii electronice sau a semnăturii electronice extinse, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Rezultă din materialul transmis de Curtea de Apel București că problema de drept a apărut în contextul cererii chemare în judecată sosită la instanță prin fax sau scanată și
transmisă prin poștă electronică. Drept urmare, în cele ce urmează vom neglija ipoteza în care cererea de chemare în judecată este reprezentată de un înscris în formă electronică, în
sensul art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, formă pe care cererea de chemare în judecată poate să o ia datorită referirii exprese a art. 199 Cod de procedură civilă la înscrisul în formă
electronică.
În consecință, problema de drept se referă la ipotezele în care cererea de chemare în judecată a sosit la instanță prin fax sau este scanată și transmisă instanței prin poștă electronică și constă, în primul rând, în aceea de a stabili dacă semnătura de pe un înscris sosit în oricare din aceste modalități îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de art. 194 lit. f Cod de procedură civilă.
În al doilea rând, constatăm că divergența de practică judiciară se extinde și la consecințele rezultate din neîndeplinirea, în cadrul procedurii verificării și regularizării
cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 Cod de procedură civilă, obligației de a depune un exemplar semnat olograf de pe cerere de chemare în judecată. Astfel, în
cadrul primei opinii din cele enumerate la pct. 1.1, se afirmă că în acest caz se impune suspendarea judecății în condițiile art. 242 Cod de procedură civilă, pe când cea de-a doua
opinie consideră că este caz de anulare a cererii de chemare în judecată.
Cu majoritate, participanții au votat următoarea variantă: cererea de chemare în judecată sosită prin fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică se prezumă că îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de art. 194 lit. f Cod de procedură civilă. Prin excepție, dacă se contestă validitatea semnăturii sau instanța invocă din oficiu
acest aspect, neîndeplinirea obligației de a depune un exemplar semnat olograf (semnătură scrisă în întregime de mână) de pe cerere de chemare în judecată, în cursul
procedurii verificării și regularizării cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății, se sancționează potrivit art. 196 alin. 1 și 2 și art. 200 alin. 4 Cod de procedură
civilă cu anularea cererii.
