În practica judiciară a Curții de Apel București – Secțiile a VIII-a contencios administrativ, s-au identificat două abordări cu privire la validitatea cererii de chemare în judecată transmisă pe cale electronică.
În cadrul întâlnirii din 22-23 mai 2023, a președinților secțiilor specialitate ale ÎCCJ și curților de apel dedicate unificării practicii judiciare în domeniul ccontencios administrativ și fiscal, s-au exprimat două opinii referitoare la problemă.
Într-o primă opinie, s-a considerat că nu este necesar ca o cerere de chemare în judecată semnată, transmisă instanţei prin poştă electronică (e-mail) în formă scanată, să fie prezentată în original pentru a fi considerată validă şi pentru a se evita anularea; o astfel de cerere învestește instanţa judecătorească în mod legal.
În acest sens, se arată că prin încheierea din 10.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 5086/2/2022/a1, a fost admisă cererea de reexaminare formulată de partea reclamantă, s-a revenit asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată formulate de partea reclamantă şi s-a retrimis cauza completului iniţial învestit.
În motivarea încheierii respective s-a arătat că:
«În ceea ce priveşte chestiunea semnării cererii de chemare în judecată, Curtea constată că, pe exemplarul ataşat în dosar, se identifică o semnătură olografă executată în partea finală a înscrisului respectiv.”
Într-o altă opinie, nu s-a acceptat că îndeplinesc cerinţele art. 194 Cod procedură civilă acele cereri de chemare în judecată care îşi prezintă menţiunile în formă scanată. Drept urmare, s-a dispus sancţiunea anulării cererilor, în măsura în care nu sunt semnate şi în original.
Spre exemplu, prin sentinţa civilă nr. 1443/19.09.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 8356/2/2021, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
În motivare, s-au reţinut următoarele argumente:
«Potrivit art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura.
Art. 196 din Codul de procedură civilă prevede că „(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecății în fața primei instanțe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipsește la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înștiințat în acest sens prin citație. În cazul în care reclamantul este prezent în instanță, acesta va semna chiar în ședința în care a fost invocată nulitatea.”.
Semnătura este necesară întrucât, pe de o parte, certifică manifestarea de voinţă a reclamantului de a declanşa procesul, iar, pe de altă parte, certifică conţinutul cererii de chemare în judecată. Din dispoziţiile legale redate anterior rezultă că sancţiunea pentru lipsa elementelor esenţiale ale cererii de chemare în judecată este nulitatea. Curtea reține că la dosarul cauzei nu se află un exemplar original al cererii de chemare în judecată care să cuprindă semnătura olografă a reclamantului, deși, în conformitate cu prevederile art. 196 alin. 2 din Codul de procedură civilă, reclamantul a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de chemare în judecată în original, sub sancțiunea anulării.
Reclamantul nu a comunicat instanței un exemplar original al cererii de chemare în judecată și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 194 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea necuprinzând semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanța de judecată, nefiind suficientă o copie imprimată a acesteia.».
În opinia INM potrivit art. 194 alin. 1 lit. f Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă semnătura celui care o formulează. Noțiunea de ”semnătură” nu este definită de lege și de aceea ea are înțelesul din limbajul comun, de semn legat în mod unic și direct de semnatar și care asigură identificarea acestuia. Această condiție a legăturii unice și directe dintre semnătură și semnatar și care asigură identificarea semnatarului este realizată în mod obișnuit prin executarea olografă a semnăturii (scriere de mână). Ea se poate face însă și pe calea semnăturii electronice sau a semnăturii electronice extinse, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Rezultă din materialul transmis de Curtea de Apel București că problema de drept a apărut în contextul cererii chemare în judecată sosită la instanță prin fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică.
În consecință, problema de drept se referă la ipotezele în care cererea de chemare în judecată a sosit la instanță prin fax sau este scanată și transmisă instanței prin poștă electronică și constă, în primul rând, în aceea de a stabili dacă semnătura de pe un înscris sosit în oricare din aceste modalități îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de art. 194 lit. f Cod de procedură civilă. Divergența de practică judiciară se extinde și la consecințele rezultate din neîndeplinirea, în cadrul procedurii verificării și regularizării cererii de chemare în judecată reglementată de art. 200 Cod de procedură civilă, obligației de a depune un exemplar semnat olograf de pe cerere de chemare în judecată. Astfel, în cadrul primei opinii din cele enumerate la pct. 1.1, se afirmă că în acest caz se impune suspendarea judecății în condițiile art. 242 Cod de procedură civilă, pe când cea de-a doua opinie consideră că este caz de anulare a cererii de chemare în judecată.
Atât înscrisul transmis prin fax cât și înscrisul copiat cu ajutorul unui scaner și transmis prin poștă electronică sunt copii ale originalului cererii de chemare în judecată. Prin urmare, aceste înscrisuri conțin copii ale semnăturii, care prin natura lor nu asigură legătura unică și directă între semnătură și semnatar (de aceea, spre ex., în funcție de context, o copie trebuie autentificată sau trebuie semnată de mână pentru conformitate cu originalul).
Astfel de înscrisuri sunt suficiente pentru înregistrarea cererii de chemare în judecată și pentru primirea de dată certă, cf. art. 199 alin. 1 Cod de procedură civilă. Totuși, îndeplinirea condițiilor necesare înregistrării cererii nu înseamnă că sunt îndeplinite și condițiile privind cuprinsul acesteia. Distincția este importantă. Astfel, o cerere se înregistrează chiar și dacă semnătura lipsește deoarece omisiunea poate fi complinită în procedura regularizării sau oricând în cursul judecății dar, în mod evident, cererea nesemnată este incompletă.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată sosită prin fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică nu îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de art. 194 lit. f Cod de procedură civilă. Neîndeplinirea obligației de a depune un exemplar semnat olograf (semnătură scrisă în întregime de mână) de pe cerere de chemare în judecată, în cursul procedurii verificării șiregularizării cererii de chemare în judecată, se sancționează potrivit art. 196 alin. 1 și art. 200 alin. 4 Cod de procedură civilă, cu anularea cererii.
Solutia INM votată majoritar este în sensul că în cazul cererii de chemare în judecată sosită prin fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică se prezumă că îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de art. 194 lit. f Cod de procedură civilă. Prin excepție, dacă se contestă validitatea semnăturii sau instanța invocă din oficiu acest aspect, neîndeplinirea obligației de a depune un exemplar semnat olograf (semnătură scrisă în întregime de mână) de pe cerere de chemare în judecată, în cursul procedurii verificării și regularizării cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății, se sancționează potrivit art. 196 alin. 1 și 2 și art. 200 alin. 4 Cod de procedură civilă cu anularea cererii.
